Style

Din vorbă-n vorbă cu Stephane Batoux, CEO al ETi International, despre vinuri româneşti, descoperiri recente în Bucureşti şi sport

01 nov 2021 259 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

A absolvit studiile universitare în Marea Britanie, cu specializarea în economie şi finanţe, iar apoi a făcut un master la Bordeaux şi un MBA în acelaşi oraş din Franţa. Şi-a început ulterior cariera în domeniul bunurilor de larg consum, lucrând iniţial pentru compania Reckitt Benckiser în Franţa. Apoi s-a mutat în Italia, însă în 1999 a revenit în ţara-mamă la Danone, fiind global purchasing director pentru divizia de lactate şi raportând direct CEO-ului acestei divizii. Al doilea mandat de expat a fost în Rusia, la Moscova, unde a fost director de operaţiuni pentru aceeaşi companie, ba chiar aceeaşi divizie. Când a împlinit 40 de ani, a acceptat şi prima sa poziţie de general manager, coordonând activitatea Danone Ucraina timp de cinci ani. Rezultatele din timpul mandatului l-au ajutat să preia aceeaşi poziţie pentru România şi ţările din Balcani, devenind totodată membru al Danone Executive Group.

După 15 ani de experienţă în cadrul diviziei de lactate a Danone, a primit propunerea de a conduce una dintre cele mai mari firme de bunuri de larg consum din România - Coca-Cola HBC. A rămas apoi pe plan local după ce antreprenorul Raul Ciurtin i-a propus să preia poziţia de CEO al Albalact. În timpul mandatului său, producătorul de lactate s-a listat la bursă, iar apoi a fost cumpărat de gigantul francez Lactalis. Următorul pas în carieră a avut loc de această dată către industria de dulciuri, dar biroul său a rămas la Bucureşti. „I-am întâlnit pe proprietarii ETi Group (grup turcesc care are în portofoliu branduri precum Dare, Wanted, Puf şi Milk Burger - n. red.) şi am îmbrăţişat visul lor de a deveni un jucător cu adevărat global. Astfel, am acceptat poziţia de CEO al ETi Internaţional, raportând direct proprietarului grupului“, spune Stephane Batoux, unul dintre cei mai experimentaţi executivi de top de pe piaţa locală. Dar cine este el dincolo de carieră şi de orele de program?

Un obiect pe care îl port întotdeauna cu mine şi care mă reprezintă este... Ceea ce am în permanenţă cu mine este portofelul. Este un cadou pe care l-am primit de la mama mea când am împlinit 18 ani şi este încă (aproape) nou.

Cartea pe care o citesc acum este... „Réparer les femmes. Un combat contre la barbarie“, de Dr Denis Mukwege, laureat al Premiului Nobel în 2018.

Pasiunile mele sunt... legate de sport. Îmi plac schiul şi rugbyul.

Destinaţia de vacanţă pe care aş recomanda-o este... Mauritius. Sunt două motive pentru care aleg această insulă - bunătatea locuitorilor şi arta de a trăi frumos.

Descoperirea recentă din Bucureşti este... Muzeul Zambaccian din zona Dorobanţilor din Bucureşti.

Ceasul pe care îl port la mână este... fie un Zenith Ultra Thin, fie un Rolex.

Parfumul meu preferat este... „Boss“ de la Hugo Boss.

Beau întotdeauna cu plăcere... un pahar de vin roşu. Aş menţiona aici că sunt unele vinuri româneşti care încet, dar sigur ajung în topul preferinţelor mele.

Primul lucru pe care îl fac când ajung într-un oraş nou este... să vorbesc cu localnicii.

Un artist pe care l-aş colecţiona dacă aş putea este... David Hockney, dar ultima sa operă vândută, „Portrait of an artist“ (portretul unui artist - trad.), a fost cumpărată cu o sumă record de 90 de milioane de dolari, ceea ce îl face să fie puţin peste bugetul meu.:)

Sporturile pe care le practic cu plăcere sunt... Îmi place să înot.

Restaurantul meu preferat este... Mesogios din Bucureşti.

Un loc de neuitat pe care l-am descoperit în călătoriile mele este... Mont Blanc. Te afli aici pe acoperişul Europei.

În frigiderul meu veţi găsi întotdeauna... mai multe tipuri de brânzeturi - italieneşti, franţuzeşti sau elveţiene.

Obiectele mele preferate din garderobă sunt... pantofii. Ei sunt mai mult decât un obiect de îmbrăcăminte.

Site-urile pe care le citesc cu plăcere sunt... Preferatul meu este „Le Monde“, cel mai bun ziar franţuzesc, care abordează orice subiect de interes de la nivel mondial.

Camera din casă care mi-a devenit refugiu în pandemie a fost... terasa.

Obiceiurile pe care le-am dezvoltat în această perioadă... Am început să gătesc.

Foto: Mircea Dragoş