Gastronomie

Lausanne, o istorie cu pirati

30 oct 2008 140 afişări
Din aceeaşi categorie

La un moment dat, atunci cand calatoresti cu trenul dinspre partea germana a Elvetiei inspre partea franceza, ai parte de o surpriza. Cand iesi din tunelul aflat chiar inainte de intrarea in Lausanne, iti rasare in fata un peisaj complet diferit, cu Lacul Geneva in centrul sau, care se intinde cat vezi cu ochii si dincolo de granitele elvetiene. Se spune chiar ca elvetienii veniti cu trenul din partea germana, dand cu ochii de peisajul majestuos, isi arunca biletele de intoarcere pe fereastra. Noi, de teama sa nu fim tentate sa facem acelasi lucru, nici nu ne-am mai luat bilet de intoarcere (ce-i drept, urma sa locuim in Geneva).

Conform unor date ce tin mai putin de legenda si mai mult de matematica pentru sadici, Lacul Geneva ar contine suficienta apa pentru a ineca intreaga populatie a globului. Desi mai verosimila decat povestea anterioara, nu putem decat sa speram sa nu fie niciodata dovedita in realitate.
Orasul Lausanne, care in prezent se intinde pe trei coline terasate, era in trecut o asezare situata la o altitudine mai mica, mai aproape de tarmul Lacului Geneva, in vecinatatea satului pescaresc Ouchy, temut pentru...piratii sai. Acestia obisnuiau sa atace vasele comerciale ce circulau pe lac, dar si pe vecinii lor mai instariti din Lausanne, asa ca, pentru a se feri de atacurile repetate, orasenii s-au retras din ce in ce mai sus. Asa se explica faptul ca centrul orasului este situat la aproximativ 500 de metri deasupra nivelului lacului, iar strazile cele mai "din deal" sunt situate la o altitudine de aproape o mie de metri. Nu-i de mirare ca locuitorii au fost nevoiti sa construiasca lifturi incapatoare pentru a depasi mai repede "diferentele de nivel". 
Si ca strain e bine sa stii exact la ce nivel trebuie sa ajungi, pentru ca altfel exista riscul sa nimeresti cu cateva zeci de metri mai sus sau mai jos decat intentionai. In plus, orasul e strabatut de un fel de trecatoare, formata in urma secarii raului Flon, ce traversa orasul cu mult timp in urma.
Noi am ajuns in Lausanne cu trenul pe la ora pranzului si ne-am gandit sa nu pornim in explorare cu stomacul gol, asa ca am luat-o in sus, pe Rue du Petit Chine, si am intrat in primul restaurant ivit in cale. Ne-a atras si faptul ca "Plat du Jour" (specialitatea zilei) avea un pret rezonabil. Singura grija ne-a fost daca se mai serveste specialitatea zilei la ora doua dupa-amiaza, pentru ca in Elvetia, ca si in toata Europa Occidentala, pauza de pranz este respectata cu sfintenie si daca nu te grabesti sa ocupi un loc la restaurant de indata ce " a sunat clopotelul" risti sa te uiti cu jind la altii cum mananca. De data asta am avut noroc, poate si pentru ca restaurantul era recent deschis si nu fusese inca reperat de turisti si localnici.
Dupa masa, am luat dealul in piept felicitandu-ne pentru incaltarile comode alese. Am traversat cartierul vechi al orasului, pentru a ajunge la celebra catedrala gotica din Lausanne care se zarea undeva in departare, inconjurata de schele, ca multe alte monumente religioase impovarate de secole. Batrana constructie este de-a dreptul impresionanta, pastrand stilul auster specific perioadei Reformei. Iar o mostenire si mai veche este obiceiul pazei de noapte, care dateaza inca din Evul Mediu, din vremea cand bisericile, construite in mare parte din lemn, erau deseori mistuite de foc. In prezent, catedrala e cladita din piatra, dar asta nu o opreste sa fie ultimul loc din Europa in care traditia se mentine: de la 10 seara pana la 2 dimineata, paznicul de noapte, a carui menire initiala era sa dea alarma in caz de vreun incendiu, anunta ora, din ceas in ceas, tulburand clipele romantice ale indragostitilor si mahmureala chefliilor.
Elvetienii numesc Lausanne-ul "capitala olimpica", pentru ca aici a fost inaugurat in 1993, la initiativa lui Juan Antonio Samaranch, Muzeul Olimpic. Moderna cladire se afla in cartierul Ouchy, pe malul Lacului Geneva, langa o vila aflata de multe decenii in proprietatea Comitetului Olimpic International. La festivitatea de deschidere, frumoasa patinatoare germana Katarina Witt a fost cea care a aprins "Focul Olimpic" care de atunci arde neintrerupt in parc. Este un muzeu configurat dupa o conceptie moderna, care isi propune sa prezinte "intr-un fel de joaca", prin showuri audiovizuale, momente din istoria marilor intreceri olimpice, aparatele si echipamentele sportive folosite de marii campioni. De mai multe ori pe an se organizeaza si expozitii temporare inrudite cu sportul, ca de pilda expozitia filatelica a Comitetului Olimpic. Pe langa spatiile destinate expozitiilor, muzeul gazduieste si un centru de studiu olimpic cu o biblioteca si o videoteca cu material filmat in timpul olimpiadelor moderne si mai multe auditorii. Parcul Muzeului Olimpic este el insusi un punct de atractie al orasului prin numeroasele sculpturi dedicate disciplinelor sportive. In 1995, Consiliul Europei a declarat Muzeul Olimpic ca fiind "Muzeul Anului". Se pare insa ca "anul record" in ce priveste numarul de vizitatori a fost 2001, cand s-au inregistrat 211.360 de oaspeti. De la deschidere si pana in prezent numarul vizitatorilor acestui lacas al sportului se apropie de trei milioane, numar la rotunjirea caruia imi face placere sa stiu ca am contribuit, in toamna acestui an si noi. Pentru anul viitor orasul isi propune sa faca un salt de la cultura fizica la cultura cinematografica.
Charlie Chaplin si-a petrecut ultimii 24 de ani din viata la 24 de kilometri de Lausanne, iar conacul sau va fi transformat, in urma unor investitii de aproximativ 20 de milioane de euro, intr-un vast muzeu, a carui deschidere e asteptata pentru finele lui 2009. Muzeul va cuprinde, pe langa casa memoriala, si o sala de cinema cu 200 de locuri in care vizitatorii vor putea sa urmareasca secvente din filmele lui Chaplin.
O alta personalitate adoptiva a Lausanne-ului a fost si regretatul Maurice Bejart, a carui companie, Bejart Ballet, a demonstrat timp de peste doua decenii ca tehnica baletului clasic poate fi adaptata cu succes la aspiratiile si provocarile moderne. Iar daca ati ratat cumva spectacolele pe care celebra companie le-a oferit publicului bucurestean anul trecut in septembrie, ati avea o sansa sa-i urmariti pe cei 35 de balerini ai ansamblului Bejart pe 26 si 30 decembrie 2008 in Teatrul Palatului Beaulieu din Lausanne, cu spectacolul "Inconjurul lumii in 80 de minute".