După Afaceri

Editorial După Afaceri Premium: O plăcere e doar o plăcere. Pentru că, dacă e (ne)vinovată, mai e plăcere?

27 sep 2019 577 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii folosesc expresia „plăceri vinovate“. Cred cu tărie că viaţa e despre plăcerile considerate vinovate. E despre unu (sau mai multe) cuburi de ciocolată neagră ca „smoala“ (cu concentraţie cât mai mare de cacao). E despre un pahar de vin roşu sec pe care-l savurez alături de o carte bună. E despre o călătorie care-mi este balsam pentru minte şi suflet chiar dacă trupul se resimte după prea multe mii (sau zeci de mii, în cel mai bun caz) de paşi.

Plăcerile devin vinovate doar atunci când noi le trecem de la stadiul de simple bucurii la acela de greşeli sau de excese.

Îmi spunea cineva recent că ciocolata se depune mai repede sau mai rău dacă te simţi vinovat că o mănânci. De parcă simte că e o „plăcere vinovată“. Tind să cred că e ceva adevăr acolo. E adevărat că nu e dovedit ştiinţific, dar sunt multe alte lucruri pe lume care nu se pot explica matematic sau chimic sau folosind regulile fizicii mecanice, cuantice ori de orice alt fel.

Oamenii caută de când lumea reţeta frumuseţii eterne şi a tinereţii veşnice, motiv pentru care apar

constant interviuri cu oameni care au reuşit să îşi sărbătorească primul secol de viaţă. Iar la întrebarea care e secretul longevităţii lor, toţi răspund invariabil că e o combinaţie de alcool, ciocolată, sex şi ţigări. Nu că aş crede că unele dintre acestea sunt o poţiune minune sau că le-aş propovădui beneficiile. Nicidecum. Doar că am remarcat că oamenii mai sus menţionaţi vorbesc despre plăceri ca ceva vital. Ei nu le cataloghează ca fiind nevinovate sau vinovate. Maxim le zic mari şi mici, simple sau nu.

În paginile acestei reviste veţi citi un interviu cu proprietarul producătorului local de vin Villa Vinèa, antreprenorul italian Heiner Oberrauch, care deţine printre altele unul dintre cele mai cunoscute branduri de echipamente sportive din lume, alături de un mic producător de brânză şi de un muzeu în Dolomiţi. Un om care ar putea avea orice spune că viaţa e despre plăceri simple, despre mers cu bicicleta, mâncat bine. Şi râs mult, aş adăuga eu. Sunt acele lucruri care te fac să fii recunoscător că trăieşti, zice el.

Mă gândeam mai devreme dacă eu cred că există plăceri simple şi complexe. Nu ştiu dacă le-aş numi chiar aşa, dar tind să cred că ciocolata sau o baghetă crocantă cu brânză maturată şi ardei roşu se pot încadra în categoria micilor plăceri ale vieţii.

Pe de altă parte, cele mari şi complexe sunt acelea care necesită ceva mai mult de muncă, fie că e vorba de economisit, de pregătit sau de muncit. Să te scufunzi cu rechinii în Africa de Sud e scump, necesită pregătire sau muncă de cercetare. Dar poate fi o plăcere, doar că nu vinovată. Pentru că, dacă e (ne)vinovată, mai e plăcere?

Cristina Roşca este Editor-şef După Afaceri Premium