În următoarele decenii, anumite profesii vor fi preluate treptat de algoritmii informatici. Previziunile PwC din studiul Workforce Disruption Index arată că, până în 2029, peste 600.000 de locuri de muncă din România vor fi afectate de tehnologie: 275.000 ar urma să dispară, în special din producţie, agricultură şi utilităţi, iar 325.000 să fie create, mai ales în sănătate, educaţie şi alte servicii. Cu o condiţie, însă. Angajaţii să dobândească noi competenţe digitale sau să le îmbunătăţească pe cele existente pentru a se adapta noilor profesii.
Nevoia de programe educaţionale şi de formare profesională va fi tot mai acută, în condiţiile în care ponderea celor care lucrează în agricultură şi în industria manufacturieră depăşeşte acum 40% din totalul angajaţilor, iar nivelul actual al competenţelor digitale este foarte scăzut faţă de media europeană.
Schimbările datorate tehnologiei sunt fără precedent. Revoluţia industrială a eliminat anumite meserii, dar a creat mult mai multe. Se va repeta istoria în era digitală sau roboţii vor face inutile mase mari de oameni? Cum se vor adapta angajaţii şi angajatorii? Ce trebuie să le predăm copiilor?
Studiul global PwC Upskilling Hopes and Fears arată că 53% dintre angajaţii din toată lumea se simt ameninţaţi de automatizare, iar 77% dintre ei vor să înveţe noi abilităţi digitale. Sondajul a fost realizat plecând de concluzia studiului PwC Global CEO Survey 2019, conform căreia 30% din locurile de muncă sunt expuse riscului de automatizare până la mijlocul anilor 2030. Acelaşi studiu a mai concluzionat că disponibilitatea competenţelor digitale este o preocupare majoră pentru 79% dintre şefii de companii la nivel global.
Toate aceste date, sondaje şi studii sunt utile pentru a identifica şi analiza provocările uriaşe care ne aşteaptă în următoarele decenii. Sunt utile, dar nu suficiente. Spunem asta pentru că România suferă de mulţi ani la capitolele educaţie şi capital uman. Populaţia României scade într-un ritm îngrijorător de la an la an. Circa 3,5 milioane de conaţionali au emigrat în ultimele trei decenii, iar sporul natural este negativ. Pentru a se putea dezvolta orice economie are nevoie în primul rând de resursa umană. Din păcate, prin scăderea populaţiei, se reduce baza de recrutare a potenţialilor angajaţi, iar cei existenţi trebuie să susţină un sistem de asistenţă socială care devine din ce în ce mai costisitor pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte. Dăm doar un exemplu: în anul şcolar care de abia a început sunt înscrişi 2,8 milioane de şcolari şi preşcolari, cu 2 milioane mai puţini decât în 1990.
Se caută 1 milion de angajaţi
PwC Workforce Barometer, realizat de PwC România pentru Coaliţia pentru Dezvoltarea României, estimează că pentru a susţine o creştere economică de 3,5% este nevoie de încă 1 milion de angajaţi, până în 2022. Însă pregătirea şi formarea profesională a viitorilor angajaţi depinde de sistemul de educaţie. Cel de stat a trecut printr-o reformă perpetuă în ultimii 30 de ani cu rezultate discutabile. Din fericire, de mai multă vreme mediul privat se implică substanţial fie în cadrul sistemului de învăţământ profesional dual din licee, fie al masteratelor universitare. Totodată, liderii unor instituţii de învăţământ prestigioase din România, precum Academia de Studii Economice sau Universitatea Politehnică, au întreprins măsuri concrete pentru a le aduce în topul celor mai bune instituţii de învăţământ din lume. Până la urmă, aşa cum se spune la noi la români, omul sfinţeşte locul.
Din păcate, forţa de muncă din România activează prea puţin în domenii cu valoare adăugată mare. Până acum, industria manufacturieră a dus greul şi a atras cele mai multe investiţii care au contribuit la dezvoltarea economiei. Totuşi, pe măsură ce România progresează şi tinde spre convergenţa cu UE, iar tehnologia înlocuieşte profesii ce presupun activităţi uşor de automatizat, înalta calificare, cercetarea-dezvoltarea şi inovaţia trebuie să fie prioritare.
Investiţiile scăzute şi lipsa unei strategii pe termen lung în educaţie clasează foarte jos România în majoritatea indicilor privind educaţia. Potrivit celui mai recent raport ONU, România are al 7-lea cel mai scăzut indice de educaţie dintre ţările europene. Totuşi, universităţile româneşti de top încep să înregistreze progrese. În clasamentul Times Higher Education 2020 au intrat 9 universităţi româneşti în acest an, faţă de 7 anul trecut Două dintre ele, Universitatea Babes Bolyai din Cluj şi ASE se clasează în grupa de locuri 801-1000, iar celelalte în grupa 1001+. ASE a urcat semnificativ faţă de anul trecut, când ocupa un loc în intervalul 1001+. Astfel, a ajuns de pe a cincea poziţie între universităţile româneşti, consemnată anul trecut, pe a doua poziţie în acest an, după Babeş Bolyai.
Recalificarea şi perfecţionarea continuă a angajaţilor este metoda cel mai des utilizată pentru a reduce diferenţele de competenţe. Potrivit studiului PwC Upskilling Hopes and Fears, angajaţii care se tem cel mai mult de automatizarea locurilor de muncă sunt printre cei a căror educaţie formală s-a încheiat după şcoala gimnazială. Peste o treime dintre adulţii fără educaţie sau formare dincolo de şcoala gimnazială spun că nu învaţă abilităţi digitale noi, comparativ cu doar 17% dintre absolvenţii cu studii superioare.
Concluzionând, dezvoltarea din ultimele decenii a depins în mare măsură de avantajul competitiv al forţei de muncă ieftină şi calificată. Acest avantaj se erodează tot mai vizibil şi pune România într-un impas privind modelul dezvoltării viitoare. Cauzele acestei situaţii sunt structurale, interne – problemele demografice şi ale sistemului educaţional -, dar şi externe, generate de revoluţia tehnologică. Faptul că decidenţii din sistemul educaţional şi din mediul privat conştientizează problemele şi dezbat soluţii reprezintă un pas important în direcţia pozitivă. Pentru a-şi menţine creşterea economică, România are nevoie de programe educaţionale şi de formare profesională care să dezvolte competenţe, în special cele digitale. Atât guvernul, cât şi angajatorii trebuie să se implice şi să investească acum pentru a asigura viitorul nostru al tuturor. Dar pentru asta trebuie să trecem la acţiune acum.
Citiţi şi: Să ne pregătim cu încredere viitorul, înţelegându-ne trecutul
