A traversat Atlanticul în 21 de zile, timp în care s-a întâlnit cu balene şi cu delfini, a urmărit seară de seară cum răsare luna, s-a luptat cu valuri de până la şase metri înălţime, a băut circa patru litri de apă pe zi şi a ajuns la destinaţie cu opt kilograme mai slab. Aşa sună rezumatul cursei Transquadra, pe care executivul francez Gilles Antoine, şeful L’Oreal România, a finalizat-o în februarie anul trecut, cu un an şi o zi înainte de interviul acesta.
„Oricine are o pasiune aparte, iar eu, încă de când eram copil mi-am petrecut vacanţele de vară pe mare. Am luat apoi şi cursuri de sailing şi de wind surfing. De când mi-aduc minte am fost atras de mare. Sailing-ul a fost doar o modalitate ce mi-a permis să fiu în mijlocul oceanului“, îşi începe Gilles Antoine povestea.
Prima lui mare călătorie pe barcă a fost de la Ibiza la Saint Tropez. Avea 25 de ani şi a mers cu un prieten de-al tatălui său să ia o barcă şi să o aducă în Franţa. „Mi-amintesc că ne-a prins furtuna pe mare, şi mai degrabă decât să mă sperie, m-a încântat marea şi mai mult. “ Acum are 47 de ani, câteva curse la activ şi multe vacanţe. A ajutat şi faptul că el este originar de lângă St. Nazaire, din zona de nord-vest a Franţei, astfel că în fiecare vară lua barca şi se plimba cu familia şi prietenii prin împrejurimi.
După multe vacanţe şi câteva curse mai mici în care a făcut parte dintr-un echipaj, a decis împreună cu un prieten să participe la o competiţie serioasă, mai exact să traverseze Atlanticul. „Ne-am înscris pentru Transquadra, una dintre cele mai dificile curse din domeniu, unde trebuie să ai peste 40 de ani, să ai un job stabil şi să nu activezi în domeniul navigaţiei pentru ca toată lumea să plece la start cu aceleaşi şanse.“
S-au înregistrat în martie 2013, iar prima parte a cursei a început în iulie 2014. Au pornit din Lorient, Franţa, şi peste şapte zile au ajuns în Madeira, Portugalia. Au lăsat acolo barca timp de şase luni, iar în ianuarie 2015 se îmbarcau spre Martinica. „Ajungeam la destinaţie 21 de zile mai târziu, mai exact ieri anul trecut.“
Pentru prima parte a cursei se putea pleca fie din Lorient, fie din Barcelona către Madeira pentru că distanţa este similară. A doua parte este însă comună tuturor participanţilor.
„Din cele 21 de zile pe care le-am petrecut din Madeira în Martinica, 20 de zile nu am văzut pe nimeni. Distanţele sunt mari şi fiecare barcă are ruta ei.“
În total, expediţia măsoară peste 7.000 de kilometri, mai exact 1.800 de kilometri din Franţa în Portugalia şi 5.300 din Madeira în Martinica. „Cursa este organizată de aşa natură încât să fie echilibrată atât din punctul de vedere al timpului petrecut pe mare, cât şi din punctul de vedere al concediului pe care trebuie să ţi-l iei de la job. Avantajul este că este împărţită în doi ani diferiţi.“
La start au pornit 93 de bărci, însă mai multe dintre ele au abandonat pe parcurs.
„Au existat participanţi care a trebuit să fie salvaţi de cargo pentru că rămăseseră fără apă. O barcă s-a scufundat, însă participanţii au fost salvaţi.“ Dacă ai o problemă prea gravă, pe care nu o poţi rezolva singur şi care nu îţi mai permite să ajungi în siguranţă la destinaţie, chemi cargo-ul să te ia. „Asta înseamnă însă că îţi pierzi barca.“ Cargo-ul ia pasagerii, nu şi barca.
La o astfel de cursă, oricine are probleme, doar că pentru fiecare sunt diferite. „Un prieten a căzut din barcă, însă a avut noroc că era în echipă de doi şi a fost salvat. Eu am purtat vestă de protecţie tot timpul pentru că îi promisesem soţiei.“ A fost utilă când au întâmpinat valuri de până la şase metri.
În Transquadra există de fapt două curse într-una singură pentru că de la start poţi porni singur sau în echipă de doi. Toţi sunt însă înscrişi în aceeaşi cursă şi au aceeaşi destinaţie. Te poţi înscrie cu barca proprie sau poţi închiria una special pentru cursă.
„Eu aveam barca mea, pe care am pregătit-o special pentru Transquadra, mai exact am modificat-o din temelii pentru a putea lua startul.“ Cei doi executivi francezi au început pregătirea pentru cursă în martie 2013 şi au avut mai bine de un an să se antreneze. Ce a însemnat asta? „A trebuit în primul rând să pregătim barca, să îi schimbăm velele, să îi instalăm o zonă nouă de siguranţă, să îi schimbăm configuraţia şi să o dotăm cu sisteme IT - computer, GPS, internet.“ Trebuia să aibă sistemele necesare care să le permită să monitorizeze vremea, vântul, poziţia lor şi a celorlalte bărci. „Această cursă a fost de fapt ca o problemă matematică.“ Apoi, a trebuit să facă şi cursuri de meteorologie şi prim-ajutor pentru a putea fi pregătiţi pentru orice. „Am fost de asemenea supuşi unor examene medicale atente, a trebuit să trecem teste de stres şi de efort.“
Pentru a te putea înscrie în cursă trebuia să ai şi ceva experienţă anterioară, respectiv să fi participat la cel puţin o cursă de peste 400 de mile nautice şi să te fi antrenat anterior alături de partenerul tău de cursă. Cursa au terminat-o pe locul 46 din 60 de bărci cu echipaj format din două persoane. „A fost o performanţă bună pentru barca noastră, care nu era de curse. Era o barcă de sailing, tunată pentru această competiţie. La start s-au înscris trei bărci ca a noastră, iar noi am ieşit pe primul loc.“
Uitându-se în urmă, Gilles Antoine spune că i-ar fi greu să aleagă cele mai bune momente, pentru că au fost multe. Au văzut balene, delfini, au admirat unele dintre cele mai impresionante răsărituri şi apusuri. Noapte de noapte au urmărit cum răsare luna. „Balenele dorm la suprafaţa apei şi trebuie să ai mare grijă să nu loveşti una pentru că impactul poate fi devastator. Barca noastră cântărea 3,8 tone, iar balena poate avea 35 de tone“, explică Gilles Antoine. Întâlnirea cu Moby Dick pare astfel cu atât mai impresionantă. Totuşi, cel mai important moment a fost acela când şi-a revăzut familia care îl aştepta în Martinica.
O cursă de circa trei săptămâni pe mare nu este însă lipsită de peripeţii sau momente dificile cum le numeşte executivul francez. Mai exact, după o săptămână pe mare, într-o noapte cu vânt puternic şi mare agitată li s-a rupt ghiul. „Ne-a prins un val de câţiva metri înălţime, ne-a întors în lateral şi ghiul s-a frânt în două. Vorbim de o piesă cheie pentru barcă, o piesă de circa 4 metri lungime şi 50 de kilograme greutate.“
A trebuit însă să se replieze şi să găsească o soluţie. Erau în mijlocul oceanului, la 1.500 de kilometri de Madeira şi la peste 3.500 de destinaţie, aşa că au folosit tangonul de rezervă ca să înlocuiască ghiul rupt. „Vorbim însă de o piesă mai mică şi nu la fel de puternică. Targonul are 3 metri lungime, astfel că a trebuit să ne descurcăm cu o suprafaţă mai mică pe care să întindem velele.“ Acesta nu a fost însă primul moment dificil pe care l-au întâmpinat. Acela a apărut chiar la începutul cursei, când au realizat că iau apă. „Ştiam că avem această problemă, dar dusesem barca la reparat în Madeira, aşa că eu am crezut că suntem bine.“ Nu plecaseră de mai mult de 30 de minute când au realizat că încă iau apă, „însă am găsit o soluţie de moment şi ne-am rugat să ne ţină.“ Şi a ţinut.
Când au plecat în cursă trebuia să estimeze numărul de zile pe care aveau să le petreacă pe mare pentru a-şi adapta proviziile de mâncare şi apa necesară. Au luat patru litri de persoană pe zi şi s-au asigurat că au o masă caldă. În prima săptămână au avut şi fructe şi legume, pentru ca apoi să se hrănească cu conserve.
„La final slăbisem opt kilograme, însă datorită efortului, nu pentru că am dus lipsă de ceva. Apa însă este cheia într-o astfel de cursă, nu poţi rezista multe zile pe mare fără apă.“ Iniţial estimaseră că vor sta în cursă 16-17 zile, însă din cauza problemelor pe care le-au întâmpinat au terminat expediţia în 21 de zile. Barca de pe locul întâi a trecut linia de finish în 14 zile.
„Într-o astfel de cursă managementul energiei este cheia. Cred că în medie în cursa asta am dormit trei ore pe noapte. Ziua încercam să fim amândoi acolo, iar noaptea făceam cu rândul. Dormeam o oră şi jumătate, stăteam treaz o oră şi jumătate.“ Mai trăgeau un pui de somn însă după-amiaza.
După prima săptămână cu mare agitată au avut parte de o de câteva zile de calm, cu mai puţine valuri decât într-o cadă. „Se spune că marea agitată e rea, însă marea calmă e şi mai rea.“ A trebuit să stea alerţi non stop şi să nu se oprească. Ca un executiv pursânge, Gilles Antoine face o paralelă între sailing şi business, deşi ea nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber.
„În sailing dacă nu planifici şi nu te pregăteşti nu poţi pleca la drum, şi la fel este şi în business. Mai mult, trebuie să fii pregătit pentru vreme rea, pentru vânt puternic, pentru orice, şi trebuie să poţi anticipa.“
Sailingul te învaţă să administrezi bine incertitudinile şi să te aştepţi la ceva neaşteptat în orice moment. Orice s-ar întâmpla trebuie să rămâi atent şi calm. „Am învăţat navigând prin lume că nimic nu e imposibil, eşecul nu este o opţiune.“ Participând la Transquadra a înţeles ce înseamnă să îţi pui viaţa în mâinile cuiva. Este vorba nu doar de încredere, ci şi de muncă în echipă.
Cursa se organizează o dată la doi ani, aşa că urmează ediţia 2017-2018. „Eu am decis să mă înscriu din nou la start în ediţia 2020. Am vândut barca şi am cumpărat o alta, mai competitivă, cu care să mă înscriu.“ Este un Sun Fast 3200 şi deşi este mai puţin confortabilă, este mai pregătită pentru Transquadra din 2020.
Barca anterioară o avea din 2007, o cumpărase pentru că voia să îşi petreacă vacanţele pe mare. Se gândise să participe şi la câteva curse, însă nu de amploarea acesteia. „Despărţirea de ea a fost grea, ne legau amintirile, însă privesc către viitor.“
În luna mai executivul va participa la o nouă cursă, de mai mici dimensiuni, iar în iulie va lua startul într-o nouă competiţie urmând să parcurgă din nou distanţa dintre Franţa şi Portugalia. Apoi va veni vacanţa şi după aceea, gradual, se va pregăti pentru 2020. Toate cursurile şi certificările sunt valabile patru ani aşa că va trebui să refacă tot.
Până atunci însă vor urma şi câteva vacanţe petrecute de regulă în Franţa, la vreo 25 de kilometri de casă, lângă La Trinite Sur Mer. „Toată viaţa ne-am petrecut-o în diverse colţuri ale lumii, aşa că în vacanţe căutăm un echilibru lângă casă.“ Înainte de a veni alături de familie în România, Gilles Antoine a petrecut circa un deceniu în America Latină, pe care o descrie ca fiind fascinantă, cu oameni care îţi transmit bucurie şi energie pozitivă. „Este ceva natural la ei, şi te hrăneşte şi pe tine.“
În plimbările sale cu barca a descoperit locuri fantastice, precum Los Roques, în nordul Venezuelei, la 180 de kilometri de Caracas. „Este un paradis format din circa 200 de insule vulcanice.“ Ar mai recomanda şi Corsica, iar pe lista lui viitoare se află şi Croaţia.
I-ar plăcea să se întoarcă şi în Martinica, unde să şi stea o perioadă pentru a se relaxa. Când a finalizat cursa Transquadra, în 2015, a petrecut pe insulă doar o noapte pentru ca apoi să ia avionul şi să se întoarcă la Bucureşti, unde îl aşteptau câteva întâlniri de business. În 2020 însă, o vacanţă în Martinica ar putea fi pusă pe listă după terminarea cursei Transquadra. „O astfel de cursă te ajută să realizezi cât de uşor poţi să pierzi totul, astfel că te poţi bucura mai degrabă de ce ai deja. Când m-am înscris prima dată m-am gândit că nu vreau să aştept să ies la pensie pentru a face ceva pentru mine. Something big!“ Şi a făcut-o, şi vrea să o facă din nou.
