Travel

Paradisuri lichide sau care sunt cele mai frumoase lacuri din Italia pe care trebuie să le vezi o dată în viaţă. Galerie Foto

06 dec 2016 2729 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Când zici Italia, de regulă te gândeşti la pizza, la Roma, la plajele din sud sau la Toscana cu peisajele ei rurale şi cu pas­tele asortate cu vinuri de excepţie. Şi totuşi, Italia în­seamnă mult mai mult. La împărţirea minunilor lumii, această ţară a tras lozul cel mare, aşa că, pe scurt, a primit de toate, de la munţi la mări şi lacuri, şi de la capodopere de artă la oraşe sculptate în piatră. Deşi nu sunt primele care îţi vin în minte când zici Italia, lacurile sunt şi ele rupte din rai, doar că fiecare din alt colţ al paradisului.

Lacurile sunt de regulă albastre, verzi, gri dacă e vremea neprietenoasă, şi, în cel mai bun caz, sunt turcoaz. Ei bine Carezza este ca un curcubeu, indiferent de lumină, de anotimp sau de momentul zilei. Când este scăldat de razele soarelui pare că străluceşte, însă nuanţele de verde, turcoaz, galben şi portocaliu sunt mereu acolo. Carezza este un lac mic, pe care îl cuprinzi dintr-o privire, însă are un farmec aparte, de parcă în adâncuri stau scufundate mii de pietre preţioase de diverse culori care se reflectă la suprafaţă. Unde mai pui că pe fundal se înalţă culmile golaşe al munţilor Dolomiţi, iar la bază pădurile de conifere stau drept adăpost pentru micuţul lac.

Como este probabil cel mai cunoscut lac al Italiei, preaslăvit de artişti, muzicieni, scriitori şi pictori deopotrivă. Şi nu degeaba. Natura a fost tare generoasă cu acest lac pe care geografic doar 50 de kilometri îl despart de Milano, dar care, ca atmosferă, se află la ani lumină. Toată energia şi forfota din Milano, una dintre cele mai cunoscute capitale ale modei, dispar ca prin minune la Como, unde timpul pare că se scurge altfel. Pe străduţele înguste şi întortocheate plimbările sunt leneşe, iar cafenelele sunt pline ochi de turişti care admiră peisajul. Un lac albastru liniştit ce se întinde cât vezi cu ochii, iar pe fundal se profilează munţii. Din când în când motorul unei bărci perturbă liniştea, însă acest sunet a devenit deja muzica zonei. Rareori mai ridică cineva capul să vadă cine sunt noii veniţi, poate doar turiştii care speră să îl vadă pe George Clooney (care are o casă în Bellagio, unul dintre cele mai frumoase oraşe de pe lac) la bordul unei ambarcaţiuni. Nu mulţi au avut norocul, aşa că a trebuit să se mulţumească cu frumuseţea locului.

Poate chiar mai boem este Lago din Garda, una dintre destinaţiile de vacanţă preferate de italieni. Aflat la doar câteva zeci de kilometri de Como, Garda are un cu totul alt farmec. Este mai autentic decât cosmopolitul său frate. O vizită aici pare mai degrabă o călătorie în timp, în urmă cu câteva zeci de ani, când hotelurile de pe malul lacului găzduiau petreceri decadente, cu râuri de prosecco şi munţi de prosciutto. Multe dintre hoteluri sunt şi astăzi funcţionale şi păstrează farmecul de altădată. În continuare, vinul curge în pahare încă de la micul dejun. Trebuie să faceţi o plimbare prin romanticul orăşel Limone sul Garda şi să ajungeţi la Nago Torbole. De acolo de sus lacul vi se aşterne la picioare şi veţi fi la aceeaşi înălţime cu munţii care-l găzduiesc.

Ceva mai în nord-est se întind Dolomiţii italieni, unul dintre cele mai spectaculoase lanţuri muntoase din lume. Nu sunt cei mai înalţi munţi, nici cei mai cunoscuţi sau greu de cucerit. Totuşi, culmile golaşe cu o geometrie aparte şi lacurile colorate parcă în Photoshop îi scot în evidenţă. Lago di Braies este ascuns între culmi pudrate cu zăpadă aproape în orice moment al anului. În poze pare de un verde turcoaz ireal. Încă o dată natura şi-a dovedit măiestria aici. Singurul merit al omului este că a amplasat o cabană de lemn pe malul lacului, care se integrează perfect în peisaj. Parcă fără ea, orice poză ar fi incompletă.

Tot Munţii Dolomiţi găzduiesc şi lacul Misurina, un lac total diferit de toate celelalte. Este frumos, dar rece, de o frumuseţe glacială. Îl poţi admira, dar parcă doar de la depărtare, cu căldura unei cafele în palme. Nu te îmbie la bălăceală, te ţine la distanţă. Poate şi pentru că la altitudinea la care este amplasat (peste 1.700 de metri), nici temperatura nu este cea mai prietenoasă. Şi totuşi, merită o vizită, mai ales că de-o parte şi de alta a drumului care urcă până la lac, peisajle sunt rupte dintr-o poveste.