Travel

Oraşul contrastelor perfect echilibrate: Un mix de culturi, gastronomii şi peisaje care-ţi taie respiraţia fac din Cape Town sufletul Africii de Sud şi chiar al întregului continent african. GALERIE FOTO

18 nov 2018 352 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Cei mai mulţi zic că este cel mai frumos oraş din Africa. Unii chiar spun că îşi face loc, la vârf, în topul celor mai pitoreşti locuri din lume, aflându-se în compania selectă a unor urbe precum Parisul şi a unor minuni ale lumii actuale precum Machu Picchu. În opinia mea, Cape Town, căci despre el este vorba, este locul din lume unde există un echilibru perfect între măreţia naturii şi iscusinţa omului.

Un mix de culturi, gastronomii şi peisaje care-ţi taie respiraţia fac din Cape Town sufletul Africii de Sud şi chiar al întregului continent african. Iar sufletul acestui oraş este iconicul munte Table Mountain, ce-şi poartă cu mândrie venerabila vârstă de 600 de milioane de ani.

De sus, din „vârful“ muntelui - care este de fapt o platformă plată de unde şi numele său - îţi dai seama de măreţia locului şi ai impresia că nu doar oraşul, dar parcă lumea toată ţi se aşterne la picioare. Iar dacă mai ai şi norocul să fie senin, atunci în dreapta vezi Oceanul infinit care se îmbrăţişează cu cerul, iar în stânga ai munţii golaşi care se îndreaptă semeţi către nori. Ba chiar se şi întâlnesc din când în când.

Am ajuns pe Table Mountain după ce făcusem o excursie către Capul Bunei Speranţe. Dimineaţa fusese înnorată, iar ceaţa se pogorâse peste drumurile ce şerpuiau de-a lungul coastei. Pe la prânz soarele încercase un blitzkrieg (război-fulger), dar a pierdut, aşa că speranţele de a ajunge la Cape Town şi de a admira apusul de pe Table Mountain păreau năruite. Dar, nu degeaba vorba zice că „speranţa moare ultima“.

Exact când maşina intra în oraş a ieşit soarele, şi nu doar că a ieşit, dar norii s-au împrăştiat rapid de parcă n-ar fi fost acolo niciodată. Trebuia să oprim la hotel, să lăsăm o serie de bagaje, pentru a porni apoi spre vârful muntelui. De teamă că ar putea fi un moment trecător, o „iluzie“, am deturnat maşina din drum şi am pornit-o spre această minune a naturii - un munte ce se ridică la aproape 1.100 de metri peste oraş şi care în loc de vârf are un platou parcă special creat pentru a permite oamenilor să se bucure de una dintre cele mai frumoase privelişti din lume. Am ajuns în vârf cu aproape două ore înainte de apus şi am rămas până la ceva vreme după ce soarele s-a dus la culcare. Mai exact, până în momentul în care s-a anunţat închiderea parcului - cândva în jurul orei 18.00, dat fiind că în Africa de Sud vara noastră este iarna lor, iar ziua este mai scurtă.

Până să coborâm ne-am „hrănit“ cu priveliştea, am savurat o cafea (deşi era posibil şi un pahar de prosecco) şi ne-am împrietenit cu câteva zeci de dassies, un fel de marmote pe care le întâlneşti acolo la tot pasul. Acest ghem de blană ce poate încăpea într-o palmă, pare desprins din reclama în care marmota învelea ciocolata în staniol. Dar de fapt este un mamifer înrudit cu elefantul, susţin specialiştii. Nimic mai greu de crezut, dar să dăm ştiinţei ce e al ştiinţei.

Muntele Table Mountain este doar „perla coroanei“ unui parc na­ţional ce poartă acelaşi nume şi care cuprinde şi Kirstenbosch Natio­nal Botanical Garden, Company’s Garden şi Green Point Urban Park, adevărate mări de verde şi flori multicolore, presărate pe alocuri de păsări colorate şi ele în toate tonurile curcubeului. Iar la câţiva paşi depărtare, muzica naturii se schimbă complet, fiind înlocuită cu valurile oceanului care se sparg grăbite la mal. Apa este de un turcoaz viu, iar valurile nervoase au „bretonul“ alb imaculat. Rezultatul este un contrast cum nu se poate mai reuşit. Şi dacă cumva nu era suficientă mişcare, pe culmile valurilor care mai de care mai nebune sunt zeci - şi uneori chiar sute - de surferi care încearcă să îmblânzească oceanul. Sunt tineri şi bă­trâni, femei şi bărbaţi, începători şi profesionişti. În Africa de Sud, pe coasta de vest, surferii par la ei acasă. Iar oceanul nu face discriminări, se lasă iubit de toată lumea. Şi de cei care i se aruncă-n valuri, dar şi de cei care se plimbă agale pe plajă însoţiţi de familie sau de un patruped energic.

Zona de coastă, ce pleacă din suburbiile oraşului şi coboară câţiva kilometri buni, este una desprinsă parcă dintr-o ilustrată. Casele au toate o arhitectură unitară, deşi total diferită ca stil. Este o „dezordine“ atent organizată, unde toate imobilele sunt îmbră­cate în straie albe şi accesorizate cu ferestre largi, ce lasă nu doar lumina să pătrundă, dar îi lasă pe locuitori să admire marea, în timp ce munţii se profilează în spatele casei - nepăsă­tori şi reci, vorba lui Eminescu. Unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume şi-au cumpărat proprietăţi aici, cântăreţul Elton John şi familia Beckham fiind doar câteva dintre exemplele oferite de localnici.

Este greu să alegi cea mai frumoasă plajă din Cape Town şi din apropiere. Unii zic că toate ingredientele le are Camps Bay - cu lanţul muntos cu cei 12 apostoli în spate şi cu apa cristalină cu ale ei 50 de tonuri de albastru. Aici şi-au găsit loc şi unele dintre cele mai spectaculoase proprietăţi din oraş, cum altfel?

Şi totuşi, plaja St. James are un farmec aparte, cu zecile de căsuţe colorate aliniate la dungă pe plajă, cu surferii care ies din apă parcă direct pe coperta Vogue sau Men’s Health. Prin comparaţie cu Camps Bay, e ca o rudă săracă de la ţară de la care nu are nimeni aşteptări, dar care, atunci când apare, cucereşte definitiv şi iremediabil pe toată lumea.

Dar concursul de „miss plaja“ nu se termină aici. În competiţie intră şi Kalk Bay. Doar că nu cu plaja propriu-zisă, ci cu portul unde sunt „parcate“ câteva zeci de bărci care mai de care mai colorate. Se odihnesc după o cursă de pescuit alături de localnicii care ies periodic în larg. Iar turiştii - printre care şi subsemnata - se bucură de captura zilei la una din tavernele de pe mal. Designul localurilor nu este demn de menţionat - deşi e parte din farmecul locului -, mâncarea este cea care ţine capul de afiş, cu porţi generoase şi produse proaspete. Aproape că încă mai mişcă în farfurie. Iar din această competiţie de „miss“ neconvenţională nu putea lipsi Boulders Beach, o plajă ascunsă de bolovani mari de granit care sunt folosiţi drept paravan de o colonie de pinguini sud-africani - circa 3.000 astăzi - veniţi aici acum mai bine de trei decenii. Sunt mulţi şi deloc sfioşi, poate un pic cam indiferenţi. Dar, eşti la ei acasă, şi sincer, nu ai fost invitat, ci ai fost doar lăsat să intri. Un fel de musafir acceptat, dar nepoftit. Îi poţi urmări de pe margine cum interacţionează, cum îşi întreprind activităţile de zi cu zi. Pare puţin, dar fiecare adult se transformă în momentul acela într-un copil entuziasmat.

E dificil să nu te laşi cucerit de magnetismul unui oraş precum Cape Town care are de toate - munte, plajă, restaurante de top, arhitectură spectaculoasă. Dar odată ce ai păşit în afara graniţelor urbei, te vei convinge că a meritat să laşi în urmă - pentru câteva ore doar - agitaţia urbană. Pentru peisaje demne de poveste cum sunt cele de la Capul Bunei Speranţe şi din parcul înconjurător presărat cu struţi impunători şi un fel de capre de munte sfioase. Pentru orăşele de provincie cu sute de ani de istorie. Sau pentru cramele butic care produc unele dintre cel mai bine cotate vinuri din lume.

Totul este de văzut în Cape Town şi în împrejurimi. Totul este de gustat. Totul este de încercat. Iar curajoşii au de unde alege, fie că vor să facă paragliding deasupra oraşului, să se scufunde cu rechinii sau să meargă la „vânătoare“ de balene.

Pentru cei mai puţin aventuroşi, oraşul şi împrejurimile oferă o paletă largă de opţiuni. De la muzee care predau o lecţie de istorie atât de necesară, la parcuri unde localnicii şi turiştii deopotrivă îşi dau întâlnire.

Nu trebuie ratată nici zona portului - cartierul Victoria & Alfred - cu zeci de magazine care vând creaţiile artiştilor locali şi cu tot atâtea restaurante şi baruri unde poate fi degustată bucătăria autohtonă. Nu trebuie uitat cartierul Bo-Kaap cu ale sale case pictate în toate culorile curcubeului. Acesta stă în inima oraşului şi spune - celor care vor să asculte - un capitol din istoria cutremură­toare a acestui stat.

Astăzi, privit în ansamblul său, oraşul Cape Town pare un întreg armonios, un puzzle extrem de divers şi totuşi care, odată ce piesele au fost puse cap la cap, spune o poveste. Creştinii, musulmanii, evrei şi hinduşii coexistă alături de localnicii care au alte religii şi credinţe. Albii şi persoanele de culoare coexistă şi ei.

Nimeni nu a uitat însă istoria - şi nu o va face prea curând. Există un echilibru fragil, iar fiecare localnic are propria lui versiune asupra poveştii, asupra trecutului. Toţi încearcă să meargă mai departe, dar se mai văd cicatricile chiar dacă rănile s-au vindecat.

Cape Town este un loc aparte, un loc cum nu se poate mai actual, dar care îşi poartă cu sine trecutul. Este un oraş divers, dar unitar. Un loc al contrastelor bine echilibrate. Şi tocmai în asta constă farmecul său.