Travel

Bloom the World este un proiect care a înflorit în peisajul local în iarna acestui an, e vorba de un eveniment restrâns, construit în jurul unei mese puse în unele dintre cele mai frumoase şi inedite locuri din România. Cum ar fi să luaţi masa sub o cascadă, în vârf de munte sau în mijlocul unui lac? GALERIE FOTO

29 dec 2021 323 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Bloom the World este un proiect care, după cum îi spune şi numele, a înflorit în peisajul local în iarna acestui an, în plină pandemie, într-o perioadă în care lumea avea nevoie mai mult decât oricând de frumos. A început cu o masă cu patru oameni, într-un loc neaşteptat. Între timp, au trecut circa 11 luni de la prima iniţiativă şi proiectul a ajuns la 100 de oameni implicaţi şi 14 evenimente. Regula de bază, de la care există puţine abateri, este de a organiza o masă pe lună într-un loc inedit, la care poate participa un număr limitat de persoane. E vorba de un eveniment restrâns, construit în jurul unei mese. De ce? „Pentru că masa este omniprezentă în viaţa noastră. La masă împărtăşim, savurăm, ne bucurăm, râdem, plângem, trăim... la masă ne regăsim.“

„Bloom the world nu a urmat paşii unui «proiect» standard. Nu a avut un concept prestabilit, ci a devenit ceea ce este acum, dintr-o nevoie acută de a crea ceva şi de a îm­păr­tăşi un moment fain cu cei dragi“, spune Alexa Vîlcan, una dintre iniţiatoarele proiectului.

În ianuarie 2021, într-o zi friguroasă şi lipsită de activitate, ea a sunat trei prieteni şi le-a spus că pune „de o masă“.

Şi nu orice masă, ci una care să îi trezească din amorţire, să le aducă aminte că sunt artişti şi că îşi trăiesc viaţa într-o lume plină de creativitate.

„Am simţit un dor nebun de natură, de muncă, cu ceea ce ştiu cel mai bine - cu florile, un dor de oameni.“

Şi aşa au ajuns toţi patru la Cascada de la Vidra, pe care Alexa o descrie ca pe un loc minunat, care i-a întâmpinat cu o frumuseţe de nedescris, dar şi cu multe obstacole, cum aveau să afle în acea zi.

„Plouase, zăpada era înghe­ţată, iar noi echipaţi necorespunzător.“ Au alunecat, au căzut, au scăpat flori în apă. Dar s-au ridicat şi au continuat. Iar la final, au simţit că imposibilul a devenit posibil.

„Am reuşit, patru oameni, să punem o masă, cu scaune, cu tot ce trebuie, într-un loc unde nu te-ai fi aşteptat să vezi aşa ceva. Iar feedbackul turiştilor a fost o surpriză neaşteptată.“ Nu a fost deloc uşor. Şi pe cât de greu a fost să monteze totul, pe atât de greu a fost să şi demonteze şi să ducă înapoi în garaj toate materialele.

„Dar, după zeci de ore de muncă, aproape îngheţaţi, noi încă zâmbeam cu gura până la urechi şi resimţeam adrenalina şi extazul dat de faptul că am făcut ceea ce ne place şi a avut un impact. A transmis emoţie. A adus bucurie.“

Bloom the World a început cu o mână de oameni - patru persoane, din patru domenii diferite, dar conectaţi de pasiunile fiecăruia: flori, fotografie, videografie şi jurnalism.

„Am mai primit apoi două suflete înfrăţite de aceeaşi pasiune, iar echipa de bază a fost mereu aceeaşi: eu, Cristina Itul, Andreea Bogdan, Cătălin Cădan, Camil Şeişanu şi Dragoş Negrea. Dar, în aceste 11 luni de activitate sunt aproximativ 100 de oameni frumoşi, talentaţi, voluntari care ne-au sprijinit.“

Decizia de a continua proiectul a venit chiar după acea primă seară friguroasă de ianuarie. Iar ideea de bază a fost ca fondatorii să pună în fiecare lună masa în alt loc. „Şi uite că am ajuns să planificăm ediţia care încheie anul, decembrie.“ E încă o surpriză unde se va ţine acest festin, dar Valea Frumoasă, Lacul Tarniţa, Pădurea Limba şi Dealul Mamut sunt doar câteva dintre locurile care au găzduit o masă până acum.

„Iubim meleagurile româneşti, diversitatea, resursele plaiurilor noastre. Iniţiativa noastră a devenit Bloom the World în luna februarie când, într-un peisaj de vis, de iarnă ca-n copilărie, am simţit că pe masa noastră înfloreşte Valea Frumoasei. Şi odată cu natura, înflorim şi noi, oamenii.“

Bloom the World a devenit un moment de respiro pentru fondatorii care prin acest proiect au găsit libertatea de a se exprima. Nu există un client final, deci nici limitări.

„Ne raportăm la locul ales, desigur, dar fiecare face ce îi place şi ce ştie mai bine. Exact ca la prima ediţie, şi la fiecare de după, ne bucurăm de natură şi de tot ce ne oferă aceasta.“

Alexa Vîlcan caracterizează Bloom the World ca o activitate ce redă echilibrul şi răbdarea celor implicaţi, într-o perioadă în care cu toţii avem nevoie de acestea la maxim.

„Încă suntem într-un moment greu pentru domeniile noastre, dar ce am învăţat este că nu există imposibil; la fiecare masă cumva se aşază totul şi reuşim. Sunt antreprenori ale căror afaceri au primit un boost în această perioadă, şi antreprenori pentru care fiecare zi este o provocare. Noi suntem în a doua categorie.“

Pe toţi i-a pus la încercare situaţia actuală, s-au reinventat, au muncit mult mai mult, au ieşit din zona de confort şi au şlefuit fiecare parte din sine şi din

businessurile lor. Au dat tot ce au avut, şi încă un pic. „Cea mai valoroasă lecţie pe care ne-a oferit-o pandemia este solidaritatea. Să ne susţinem unii pe alţii, să nu ne dăm bătuţi, să fim alături pentru colegii de breaslă. Să fim alături de cei dragi mai mult.“

Bloom the World are la bază o regulă şi anume o masă pe lună într-un loc diferit. Totuşi, oportunitatea s-a ivit şi antreprenorii au extins proiectul astfel încât să „pună masa“ şi în afara acestor ediţii lunare. Până acum ei au realizat 14 mese în 14 locuri diferite. Pe viitor însă, regula cu o masă pe lună se menţine, tocmai pentru că vor să aloce resurse suficiente - de toate felurile - pentru ca totul să fie făcut cum trebuie.

„Ca participanţi, în total, proiectul a adunat peste 100 de voluntari. În funcţie de loc şi ediţie, echipa a variat de la 4-8 oameni la 15-20.“

Iar pentru că evenimentele erau deja imortalizate - aceasta fiind o parte a proiectului, fondatorii au vrut să împărtăşească rezultatul muncii lor cu alţi oameni, aşa că au creat un calendar, ilustrat în fiecare lună cu o masă realizată de ei pe meleaguri autohtone. „Am păstrat o doză de mister şi nu am divulgat locaţia exactă pentru că ne-am dorit ca fiecare om care intră în contact cu o poză sau un video din universul Bloom the World să-şi dorească să redescopere România.“

Întreg profitul din comercializarea calendarului se va îndrepta spre o ONG locală. Această iniţiativă a avut şi rolul de a scoate în faţă voluntarii implicaţi în proiect.

În viitor, fondatorii vor ca această iniţiativă să ajungă la cât mai mulţi oameni. „Avem alături artişti locali atât de talentaţi şi vrem ca munca lor să fie văzută, la fel cum ne dorim ca şi locurile alese să devină locuri de vizitat şi de simţit.“

Totodată, vor să pună mese în locuri cât mai aventuroase şi, cum orice vis are nevoie de un scop, în viitorul apropiat plănuiesc să „cucerească“ şi locuri din afara ţării, cu echipa creată aici.

„Pentru că tot mai multe persoane vor să fie parte a proiectului, de anul viitor vom demara şi o etapă de înscriere pentru fiecare lună, unde vom primi maximum zece persoane.“ E posibil să includă şi o taxă de participare, dar asta vor clarifica la momentul oportun. „Experienţa fiecărei ediţii este unică şi va fi o aventură de la început până la sfârşit.“ Astfel, ei vor divulga locul evenimentului doar în ziua în care acesta va avea loc, iar participanţii vor lua parte la tot ceea ce presupune „punerea mesei“ în cadrul proiectului.

„Imaginează-ţi cum ar fi să ajungi în acel loc vâslind sau poate cu un elicopter. Sau să mergi pe un traseu off road. Să faci o urcare prin munte când noaptea încă se îngână cu ziua şi apoi, când ai ajuns, să te trezeşti înconjurat de frumuseţe. De viaţă. De linişte şi veşnicie.“

În acest an, proiectul a fost deschis pentru oricine a dorit. Au fost lansate invitaţii către oameni faini din diverse domenii, dar în mare parte s-au alăturat participanţi fie din auzite, fie din social media, fie la recomandarea celor care au fost deja la o ediţie Bloom the World.

Cum sunt alese locurile unde se organizează mese? Le ştiu iniţiatorii proiectului sau le sunt recomandate. Important este să le transmită ceva, să fie în natură (musai) şi să aibă o poveste.

„Ce ne-a unit la fiecare masă şi ce i-a atras pe toţi voluntarii proiectului, cred eu, este iubirea faţă de natură şi dorinţa de a fi parte a unui proiect care-şi propune să transmită un mesaj prin toate elementele folosite - de la mobilier la decor şi de la linia melodică la text.“

Mesajul e acela că frumuseţea există peste tot în jur, stă în puterea noastră să ne facem viaţa mai frumoasă şi să împărtăşim ce ne bucură şi cu alţii.

„Poveştile noastre seamănă destul de mult. Suntem artişti, suntem obişnuiţi să creăm, să evidenţiem frumuseţea şi apoi să o arătăm şi altora. Pandemia ne-a «furat» numeroase ocazii de a face ceea ce ne place şi la ce ne pricepem.“ Unii dintre cei implicaţi în proiect - dintre cei 100 de voluntari - fac ceva în domeniul artistic de zeci de ani, alţii sunt abia la început, în timp ce pentru puţini este doar un hobby.

„Evoluţia proiectului se vede în complexitatea meselor şi în eforturile depuse de toţi voluntarii. Avem obiceiul să facem şi un «making of» al meselor şi acolo se văd toate obstacolele peste care trecem pentru ca la final să punem masa aşa cum trebuie.“

În fiecare lună e o poveste nouă. Într-o lună au traversat ape îngheţate, în alta au dus masa cu elicopterul, într-una au pus un pian în apă sau o masă pe un ponton până la care au vâslit şi pe care o balerină dansa.

„Am urcat mese în vârf de deal, unde nu ai acces cu maşina şi totul s-a cărat în spate, la propriu. Am stat în corturi şi afară ploua torenţial. Am trecut de la agonie la extaz la fiecare masă, extazul fiind mereu emoţia predominantă.“

De ce?

Pentru că masa, spune Alexa, este omniprezentă în viaţa noastră - de la începutul ei până la sfârşit. La masă împărtăşim, trăim, savurăm, ne bucurăm, râdem, plângem, la masă ne regăsim. „După experienţa acestui an, cu mese organizate în contextul pandemiei, deloc uşor, cu toate momentele pline de provocări, cu tot ceea ce înseamnă logistică, planificare, sincronizare, coordonare, putem să organizăm evenimente în orice circumstanţe.“