Style

Weekend perfect cu Alexandru Rusu, managerul diviziei de rezidenţial Daikin: Constat cu plăcere că, în ultima vreme, pot alege dintre foarte multe locuri ce se încadrează la capitolul „bucătărie urbană”

05 oct 2019 709 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Pentru Alexandru Rusu, antidotul zilelor caniculare este, de regulă, pe lângă un aparat perfomant care să răcorească aerul, un cocktail pe bază de rom. Băut acasă, alături de familie (în care intră inclusiv pisica). Alteori, vara este sinonimă cu peregrinările pe două roţi, cu întâlnirile cu prietenii şi cu micile escapade „condimentate“ cu răsfăţuri gastronomice. Ştim că vara e deja o amintire, dar weekendul perfect îşi face loc şi în zilele de toamnă şi chiar de iarnă. Pentru inspiraţie, citiţi-l pe Alexandru Rusu şi nu vă sfiiţi să-i călcaţi pe urme! 

 

Un weekend perfect – petrecut fie acasă, fie într-un city break – trebuie să înceapă cu o cafea bună, musai cu lapte! Nu contează că o pregătesc eu sau că îmi este servită, că o savurez la micul dejun sau, câteodată, după mic-dejun, mai aproape de brunch. Contează doar să fie acolo să-mi bucure dimineaţa.

De cele mai multe ori, dimineţile weekendurilor încep cu fetiţa mea, fiind cel mai bun prilej să recuperăm din timpul pierdut, pentru că, în timpul săptămânii, se întâmplă deseori să fiu plecat. Aşadar, după ce pregătim împreună cafeaua (microbul a fost evident transmis, deşi Agnes nu are nici patru ani, deja îţi poate face un cappuccino veritabil), luăm împreună micul-dejun, pe care, de asemenea, încercăm să-l gătim împreună. Cel mai uşor şi mai bine ne ies omletele cu ce avem rămas prin frigider.

Până să apară Agnes în viaţa noastră, cred că nu terminam zece ceşti de cafea pe an. Însă lucrurile s-au schimbat de atunci. Îmi place acum foarte mult să-mi prepar singur cappuccino-ul, să citesc despre originea cafelei pe care urmează să o folosesc şi să mă bucur ca un copil mic dacă îmi iese un latte art reuşit atunci când amestec laptele în cafea.

Pentru că sunt un amator al plimbărilor cu bicicleta, am încercat să-i insuflu această pasiune şi puştoaicei şi cred că, în mare măsură, mi-a ieşit. Aşadar, de cele mai multe ori, fugim în parc imediat ce terminăm de aranjat mici treburi săptămânale prin curte. Momentan, suntem la nivelul în care ea merge pe bicicletă, iar eu tocmai ce m-am „motorizat” cu o pereche de role pentru a putea ţine pasul, fără să-mi consum chiar toată energia.

Restul zilei îl petrec, în general, în familie sau cu prietenii. Câteodată, îi mai şi combin! Îmi plac serile lungi de vară, la un grătar (pe care, dacă am de ales, nu îl pregătesc eu, deşi nu am dat greş niciodată) sau la o terasă nu foarte aglomerată din oraş. Constat cu plăcere că, în ultima vreme, pot alege dintre foarte multe locuri ce se încadrează la capitolul „bucătărie urbană”. Mă refer aici la tot ce înseamnă această experienţă: doar câteva feluri de mâncare, cu accent mai mare pe calitatea ingredientelor şi cu pretenţii mai reduse pe partea de reţete şi gătire elaborată, servite într-un loc care deseori te face să te simţi ca acasă.

Pe lângă experienţele din oraş, vara asta am descoperit cocktailurile pe bază de rom, preparate acasă. Preferatul? Un mojito rece de tot, pentru care am plantat şi ceva mentă în grădină, astfel încât să mă asigur că nu rămân niciodată fără. Merge perfect cu un film bun, atunci când temperaturile sunt prea ridicate să-ţi petreci seara afară în oraş sau în curte. Iar ca mărturisire, nu m-am oprit numai la serile de weekend cu acest obicei.

În afară de cocktailuri şi de cafea, o altă mică pasiune – pe care am cam neglijat-o în ultima vreme – în principal din lipsă de timp, este fotografia. Datorită faptului că îmi plac, în general, toate lucrurile care implică o anumită tehnologie, mă aflu undeva la graniţă între plăcerea de a descoperi tipuri noi de aparate de fotografiat şi obiective care mai de care mai performante şi plăcerea de a fotografia şi apoi procesa până până la perfecţiune o anumită imagine de care mă în­drăgostesc. De cele mai multe ori, se dovedeşte a fi frumoasă numai pentru mine. Nu mă consider un fotograf foarte talentat, chiar dacă sunt pasionat de subiect.

Aş putea să mai înşir şi alte câteva mici pasiuni. Spre exemplu, mersul cu bicicleta la munte. Până nu demult, reuşisem, împreună cu un coleg, să creăm un veritabil mountain bike team în cadrul Daikin România. Mă pasionează de asemenea muzica şi tot ce ţine de sistemele audio-video, aşa că, în puţinele seri petrecute acasă fără fetiţa noastră, mă vei găsi înţepenit pe canapea, fie ascultând muzică, fie la un film cu sonorul dat mult peste gustul şi toleranţa pisicuţei noastre.

La capitolul călătorii în weekend, mai am de lucrat. Sunt mai multe motive pentru care nu am reuşit să călătoresc atât de mult pe cât poate mi-aş fi dorit, printre care şi faptul că sunt destul de mult timp pe drumuri în timpul săptămânii şi atunci weekendul este momentul perfect de petrecut timp acasă cu familia. Dar în final, ăsta e doar unul dintre motivele personale. Tocmai de aceea, am decis, împreună cu soţia mea, că trebuie să schim­băm acest lucru şi ne-am propus ca măcar o dată la două luni să pe­trecem un weekend departe de casă.

Aşadar la începutul lui august, am dat o fugă în inima Transilvaniei, la Criţ mai exact. Este o zonă foarte dragă mie, strâns legată de pasiunea pentru mountain bike, însă de data asta bicicleta a rămas acasă. La fel şi copilul. Am petrecut seara în Sighişoara, am înnoptat la casa parohială din Criţ, iar duminică am luat prânzul la Viscri 32, unde am avut o experienţă culinară musai de savurat pe îndelete şi pe care o recomand din toată inima. Nu vă povestesc de ce, las să fie surpriză.

În ultimii ani, tind să nu mai fiu impresionat de locul în sine, ci mai degrabă de experienţa de acolo, de cum mă face să mă simt acel loc. Am învăţat asta de la soţia mea. Dacă acum câţiva ani alergam de colo-colo ca un turist mereu nesătul să bifez locuri, fără însă a mă bucura de altceva în afară de bife, acum prefer să mă bucur de lucruri în tihnă, chiar dacă fac rabat la numărul obiectivelor vizitate. Aleg să mă opresc pe drum la o cafea sau la o gustare, să îmi iau un răgaz pentru un mic răsfăţ, să stau pur şi simplu şi să mă bucur de oferta din acel loc. Tocmai de aceea recomand Viscri 32, pentru că are foarte multe „experienţe“ de oferit.