Miron Radic este CEO al cramei Liliac, o mică poveste aşezată în inima Transilvaniei, de care s-a îndrăgostit atât de tare, încât nu a mai vrut să plece. Face parte din echipa Liliac de la momentul lansării oficiale a cramei în România, în 2012, iar de atunci şi până acum a avut timp să-şi perfecţioneze gusturile în materie de vin în special şi de băuturi în general. Miron Radic povesteşte, în câteva crâmpeie, despre viaţa lui dincolo de Liliac şi, ocazional, dincolo de graniţele României. Până pe coasta Amalfi. Într-un loc secret.
Un obiect pe care îl port totdeauna cu mine şi care mă reprezintă este... zâmbetul.
Cartea pe care o citesc acum este... „A man called Ove“ („Un bărbat pe nume Ove“ – trad.). E despre un bătrân rămas văduv şi modul în care el, ca persoană vârstnică, face faţă noilor mentalităţi. Încearcă să se sinucidă, dar nu reuşeşte şi ajunge să iubească viaţa din nou, chiar şi fără soţia lui. E o carte şi amuzantă, dar şi tristă.
Pasiunea mea este... vinul. Pe lângă vin însă, mă mai pasionează arta. Dacă aş avea suficienţi bani, mi-ar plăcea să pot achiziţiona colecţii de artă şi să pot susţine tinerii artişti.
Destinaţia de vacanţă pe care aş recomanda-o este... Toscana. Acolo găseşti vinuri, cultură, mare. Totul este în Toscana.
O descoperire recentă din Bucureşti este... Muzeul Satului. Este foarte drăguţ, pentru că acolo vezi că România este o ţară a diversităţii. Stilurile în care sunt construite casele sunt foarte diferite, chiar dacă există şi câteva puncte comune. Acolo vezi că Moldova şi Oltenia, de exemplu, sunt două lumi distincte, iar asta poţi vedea din modul în care sunt construite casele.
Un monument/muzeu/clădire care m-a impresionat în călătoriile mele este... muzeul Hermitage din Sankt Petersburg, pentru artă şi arhitectură.
Ceasul pe care îl port la mână este... Philip Laurence.
Parfumul meu preferat... în trecut, era Armani Code, dar acum folosesc Davidoff – Hot water. E un parfum destul de ieftin, dar uimitor.
Beau totdeauna cu plăcere... gin tonic.
Primul lucru pe care îl fac când ajung într-un oraş nou este... să caut restaurantele unde se poate mânca bine. Când mă pregătesc să călătoresc, nu mă documentez atât de mult în privinţa peisajelor, cât în privinţa locurilor unde se poate mânca şi la acelea fac rezervări.
Cea mai recentă achiziţie exclusivistă este... călătoria la Tel Aviv, de ziua mea, pe 1 decembrie anul trecut. Şi mi-am mai cumpărat un playstation.
Bijuteriile mele preferate sunt... ceasurile.
Un artist pe care l-aş colecţiona dacă aş putea este... nu m-am gândit încă, deoarece nu am bugetul necesar. Deocamdată, am câteva tablouri ale tatălui meu, care este pictor.
Sporturile pe care le practic cu plăcere sunt... handbal, fotbal, baschet, orice sport care implică mingi şi joc în echipă.
Restaurantul meu preferat... din Bucureşti sunt Frudisiac, Grano şi Vivo. Îmi place să încerc lucruri noi.
Vinul meu preferat... din România este Liliac Pinot Gris, iar din lume este sauvignon blanc de la Terlan.
Un loc de neuitat pe care l-am descoperit în călătoriile mele este... Ravello, de pe Coasta Amalfi din Italia. Este ascuns în munţi, mare parte din oamenii care ajung pe coasta Amalfi nu merg acolo, pentru că nu ştiu acest loc. Dar priveliştea şi sentimentul pe care ţi le dau sunt minunate. E un loc cu o energie specială, pozitivă.
În frigiderul meu, veţi găsi totdeauna... cel puţin trei sticle – cu vin alb, vodcă şi gin, dar şi iaurt şi fructe. Frigiderul meu este, cel mai des, gol, dar băuturile sunt mereu acolo.
Ultima masă care m-a impresionat cu adevărat a fost... în restaurantul VIA din Cluj, unde am mâncat un preparat cu ceafă de mangaliţă.
Plăcerea mea vinovată... sunt dulciurile. Orice fel de dulciuri.
Obiectele mele preferate din garderobă sunt... tricourile şi pantofii, dar şi costumele. Am poate prea mulţi pantofi pentru un bărbat.
