Style

Trabucurile dezbrăcate de secrete: „În afara că şi ţigările şi trabucurile au la bază tutun, sincer, nu există legătură între ele"

12 iun 2017 2924 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

„Aţi mai fumat până acum trabuc?“, mă întreabă Juan în timp ce vizitam o plantaţie de tutun din zona Vinales, din nord-vestul Cubei.

„Nu, niciodată“, am răspuns timid.

„Bine, atunci îl veţi încerca după metoda lui Che.“

„Che?“

„Che Guevara. El întotdeauna, înainte să fumeze, îşi înmuia trabucul în miere, pentru gust“, conchide Juan în timp ce „boteza“ trabucul înainte să mi-l înmâneze. A urmat apoi, „botezul“ meu în această lume.

 

Asta se întâmpla acum aproape un an şi recunosc că de atunci m-am tot gândit la Che Guevara şi am citit ceva din biografia sa (mânată de „cultul“ pe care cubanezii i l-au dedicat). Şi am realizat un lucru: în cele mai multe poze, revoluţionarul argentinian era însoţit de trabucul său cubanez.

Cuba, patria adoptivă a lui Guevara, este ţara-mamă a trabucurilor, cea care a dat de-a lungul istoriei unele dintre cele mai cunoscute branduri de profil din lume, de la Montecristo şi Cohiba la Partagas şi Romeo y Julieta. Nu este singura ţară producătoare din lume, însă este cea mai cunoscută. Pe listă mai sunt şi celelalte state din America Centrală, dar şi Brazilia sau Mexic. Dacă în Cuba trabucul se botează cu miere, după metoda Che, în Mexic spre exemplu, se înmoaie în rom, tot pentru aromă.

„Când vine vorba despre cele mai apreciate trabucuri din lume, marea bătălie se dă între trabucurile cubaneze şi cele dominicane, urmate îndeaproape de cele produse în Nicaragua. Acestea din urmă au avut creşteri substanţiale în ultimii ani datorate costurilor foarte mici de producţie“, povesteşte Alexandra Dumitraşcu, marketing & PR manager în cadrul lanţului de magazine El Unico. Acestea sunt specializate în vânzarea de trabucuri, dar au în ofertă şi produse complementare, precum accesorii sau băuturi fine. Ea este Master Habanos, o certificare internaţională în domeniu, având o experienţă de patru ani pe piaţa trabucurilor din România. Habanos SA, unicul producător de trabucuri cubaneze (controlat de stat, ca totul în Cuba), sub umbrela căruia se găsesc toate brandurile din această ţară, are o cotă de piaţă la nivel mondial de 80%. „Este un mamut. Cu toate acestea, această cotă este calculată fără a se lua în calcul piaţa din SUA, cea mai mare piaţă de desfacere pentru trabucuri. Există încă în vigoare embargoul. Aici liderul de piaţă se schimbă între Arturo Fuente (Republica Dominicană) şi Padron (Nicaragua). Acestea sunt cifrele.“ Totuşi, în contextul îm­bunătăţii relaţiilor diplomatice dintre Cuba şi SUA, Habanos ar putea să îşi facă intrarea pe această piaţă, mutare ce ar reconfigura încă o dată cotele şi cifrele. „Nu ne aşteptăm ca acest lucru să se întâmple foarte curând. Este o mare diferenţă între reluarea relaţiilor diplomatice şi a celor comerciale îngheţate de zeci de ani. Totuşi, proiecţia este ca în cinci ani de la intrare, producătorul cubanez să atingă o cotă de piaţă de 30%.“

Desigur, în această industrie proiecţiile au un grad înalt de volatilitate pentru că eşti constant la mâna naturii. S-au văzut cazuri când dezastre naturale au dus la sistarea producţiei unor linii de trabucuri, cum a fost cazul Opus X în 1998 după uraganul George.

„Cultura cigar-ului are în spate o istorie de mai bine de 500 de ani, iar momentan în lume sunt sute de branduri de trabucuri. Trabucul în forma să primară a fost descoperit pentru primă dată de Cristofor Columb în faimoasa sa expediţie în Americi.“

Când a ajuns în Americi el i-a găsit pe indigeni arzând niste rulouri din tutun, al căror fum îl inhalau în manieră hedonistă. Îl numeau cohiba şi probabil acesta este motivul pentru care cel mai cunoscut brand de trabucuri din lume se numeşte Cohiba şi are ca logo un cap de indian. Apoi, marinarii europeni care treceau oceanul au deprins rapid obiceiul fumatului care pe atunci se considera a avea efecte curative. „A devenit rapid o modă în Spania şi Portugalia. Jean Nicot, ambasadorul Franţei în Portugalia în 1560, a dus tutunul în ţara sa pentru a o vindeca pe regina mamă Catherina de Medici de migrenă. Astfel, a inspirat numele nicotinei.“ Curând, Imperiul Spaniol şi-a dat seama de potenţialul acestui produs şi a facilitat răspândirea consumului în toată Europa, după ce a deschis primele fabrici de trabucuri în Cuba. Până la începutul secolului al XX-lea toată Europa fuma trabuc, în timp ce ţigaretele erau aproape inexistente. Astăzi situaţia s-a inversat, însă pasionaţii care ştiu să dezbrace trabucurile de secrete sunt încă fideli acestora. Printre pasionaţi se numără nume cu greutate precum Winston Churchill sau Charles Dickens.

„În afara faptului că amândouă (ţigările şi trabucurile - n. red.) au la bază tutun, sincer, nu există legătură între ele. E ca şi cum am compara un vin de masă cu un Pétrus. Trabucul nu este o dependenţă, ci o pasiune.“ Un fumător de trabuc o să-ţi spună că fumatul unui trabuc echivalează cu toate momentele plăcute pe care le-ai trăit fumându-l, adaugă Alexandra Dumitraşcu.

„Un brand ambassador mi-a spus odată că trabucul lui preferat are aroma de piele tăbăcită, pentru că îi redă cumva bucuria copilăriei, perioadă când obişnuia să călărească.“ Trabucul înseamnă relaxare, plăcere, introspecţie, prieteni, contemplare. „Trabucurile premium au două caracteristici definitorii: sunt făcute 100% din tutun şi sunt realizate manual. De aici derivă şi preţul“. Un trabuc este de fapt o adevărată operă de artă, iar în spatele manufacturării sale stă o armată de oameni. Un trabuc până să ajungă la forma finală trece şi prin 200 de mâini. „De la cultivarea treptată a frunzelor de tutun, la uscare, maturare, selecţie, rulare, aşezare, toate aceste procese pot dura şi mai bine de zece ani, cum este, spre exemplu, cazul ediţiilor Gran Reserva ale trabucurilor cubaneze.“

Când vine vorba despre secretele acestei lumi, Alexandra Dumitraşcu zâmbeşte şi exclamă „Ooo, câte trabucuri atâtea secrete!“ Există însă câteva reguli de bază. Păstrarea, în primul rând, este foarte importantă pentru că un trabuc care nu stă într-un habitat propice se poate strica în 2-3 zile.

„Parametrii optimi sunt temperatura 16-180C, maxim 200C cu o umiditate de 65 şi 70%. Ideal pentru menţinerea acestora este un umidor, perfecţiunea fiind atinsă de cele cu interior din lemn de cedru.“

La El Unico (singurii Habanos Specialist din ţară, spune Alexandra Dumitraşcu), în fiecare magazin clienţii sunt invitaţi într-un walk-in humidor din cedru spaniol, o încăpere cu un sistem de climatizare inteligent, a cărui automatizare menţine aceşti parametri de temperatură şi umiditate. Mai mult, acelaşi umidor funcţionează şi ca un aging room, mai exact ca o cameră propice pentru învechirea trabucurilor, pentru crearea viitoarelor trabucuri vintage.

Toată lumea ştie că unele dintre cele mai apreciate şi scumpe vinuri din lume sunt cele cu vechime, mai exact cele care au stat ani de zile la maturat în butoaie de lemn atent selecţionate. La fel se întâmplă şi cu whiskey-ul, şi excepţie nu fac nici trabucurile care îşi poartă cu mândrie vârsta. „Secţiunea noastră de Vintage se poate mândri cu trabucuri maturate de noi care datează şi din 2001. Desigur, din acest an avem doar 90 de trabucuri, dar au meritat aşteptarea.“ Există totuşi fumători care le preferă pe cele fresh, cum există şi trabucuri care nici nu se recomandă a fi fumate o perioadă de timp. Pe cutia de Rafael Gonzalez, spre exemplu, chiar se specifică faptul că trebuie fumate fie în prima lună de la expediţia din Havana, fie după cel puţin un an de maturare atentă, explică executivul.

„Când vine vorba de servirea trabucurilor, există şi aici un principiu de care se poate ţine cont. Pentru ca gustul şi intensitatea să nu se anuleze, se preferă ca un trabuc tare să fie consumat cu o băutură pe măsură, iar aici nu mă refer doar la fine spirits. Spre exemplu, un Partagas Serie D No.6 face un pairing foarte bun cu o cafea libaneză.“ În contrapondere, un trabuc slab merge asortat cu o băutură slabă. Este important însă să acorzi atenţie şi aromelor, spune Alexandra Dumitraşcu. Dacă eşti, spre exemplu, începător în arta fumatului de trabuc şi nu poţi identifica încă gusturile din buchetul pe care ţi-l propune un trabuc, „recomand să îl consumi lângă o apă minerală. Ea îţi va trezi papilele gustative şi perceptorii vor fi mult mai sensibili.“

Portofoliul El Unico este compus din trabucurile cubaneze ale Habanos SA, cele mai populare din România, alături de Arturo Fuente şi La Aurora din Republica Dominicană şi Bossner, un brand relativ nou produs în Nicaragua. Retailerul a pariat pe segmentul premium al pieţei. Lanţul de magazine El Unico este parte a grupului Brands International, specializat în importul şi distribuţia de trabucuri şi ţigări. Grupul local mai are în portofoliu şi franciza brandului de modă Longchamp, dar şi distribuţia brandului de lux S.T. Dupont, specializat în realizarea de brichete, produse de marochinărie sau de scris.

„Avem trabucuri la 15 lei, dar şi la 250 de lei. Personal, eu apreciez foarte mult brandurile care au în spate o afacere de familie pentru că, din experienţa mea, acolo vezi cea mai mare atenţie la detaliu.“  Ea dă exemplul trabucurilor La Aurora. Aceasta este cea mai veche fabrică din Republica Dominicană. Compania face parte din grupul Leon Jimenes, ce cuprinde fabrici de bere, rom, bănci de investiţii şi altele, un business care plăteşte taxe la stat în valoare de 10% a

PIB-ului Republicii Dominicane anual. „Îmi închipui că proprietarul grupului ar putea face orice şi-ar dori cu acest business. Cu toate acestea, Guillermo Leon este în fiecare dimineaţă în fabrica La Aurora, inspectează în persoană fiecare cutie ieşită din pro­ducţie, participă în procesul de cercetare şi dezvoltare, la numeroase degustări. Cum să nu ai încredere?“

Când vine vorba despre preferinţele românilor, Alexandra Dumitraşcu afirmă că din datele grupului Brands International din care face parte şi reţeaua El Unico, românii se încadrează în tendinţele globale, preferă trabucurile scurte şi groase, de intensitate medie şi peste medie. „De gustibus non est disputandum! (Gusturile nu se discută! - n. red.)“