Care este legătura dintre a face un miliard de euro din lanţuri de hidrocarburi şi a vinde mii de perechi de pantofi, pentru unele dintre ele termenul de aşteptare fiind şi de trei luni de zile? În ambele cazuri succesul în afaceri este o noţiune de implicare 100%, 24 din 24, şi de obişnuinţă cu o regulă de business de aur: noţiunea de a doua şansă nu există. Şi mai este ceva. Ambele produse sunt intrinsec legate de dinamism.
Timp de două ore, Kinga Daradics, CEO & country chairman al MOL România, al patrulea cel mai mare jucător din piaţa locală a carburanţilor, şi Cristina Bâtlan, unul dintre fondatorii şi acţionarii companiei Musette, au acceptat invitaţia După Afaceri Premium de a se întâlni, terenul de joacă fiind atelierul de creaţie al grupului Musette.
Atelierul este un loc aerisit, cu pereţi albi, drepţi, fară complicaţii. Nişte rafturi simple metalice susţin ultimele creaţii ale Musette, singurele elemente care sparg aspectul auster al locului de unde pornesc cele mai importante idei. Creativitatea în esenţă pură nu are însă nevoie de haine ţipătoare.
Îmbrăcată lejer şi încălţată cu o pereche de pantofi din cea mai nouă colecţie Musette (cum altfel), Cristina Bâtlan îşi ia oaspetele în primire.
Kinga Daradics are 34 de ani şi din 2011 se află la cârma MOL România, în mandatul său compania atingându-şi cu un an mai devreme obiectivele stabilite şi eliminând un competitor din piaţă printr-o tranzacţie.
Spiritul agresiv nu este o necunoscută nici pentru Cristina Bâtlan, unul dintre puţinii antreprenori români care au spart graniţele şi care au avut curajul să se ia la întrecere cu mai marii modei, chiar la ei acasă, fie că este vorba de Paris sau Viena. Bâtlan regrupează acum trupetele Musette pentru un atac în Londra şi Berlin.
„Nu poţi fi fals în această industrie. Este greu să rămâi numărul unu pentru că în modă nu există a doua şansă“, spune Cristina Bâtlan.
Împreună fac un tur al atelierului de creaţie, Cristina Bâtlan prezentând ultimele modele.
„Tăbăcarii din Italia ne cunosc şi ne iubesc. Inspiraţia noastră îşi trage sevele din ceea ce ne face pe noi, ca români, autentici. Ne-am găsi sfârşitul dacă am începe să copiem“, explică Bâtlan.
De data aceasta colecţia Musette s-a îndreptat spre un aer modern multifuncţional, urban.
„Ajung să coste pieile acestea de oaie cât vizonul. Avantajul este că le poţi da multe interpretări. Spre exemplu, produsele din noua colecţie pot fi folosite şi pentru mers la piaţă, şi pentru dimineţile când îţi duci copilul la grădiniţă, dar şi pentru teatru.“
Deşi pielea rămâne elementul de bază, în noua colecţie, designerii Musette au ales să folosească şi blană naturală.
„Cizmele astea arată ca nişte copite, dar de fapt ajung să îţi placă. Este estetica urâtului“, prezintă Cristina Bâtlan unul dintre produsele din noua colecţie, din blană, în tonuri maronii.
Designerul spune că orice îi poate servi drept inspiraţie, fie că este vorba de o textură, un eveniment sau o aromă pe care o simte pe stradă.
Din exterior, fie că este vorba de benzină, fie că este vorba de sandale cu toc, lucrurile par simple.
În interior însă se ţese o poveste, un roman complicat, cu personaje negative şi pozitive, cu intrigă, cu suspans şi de foarte multe ori fără un final pozitiv. Ai înţeles intriga, mergi mai departe, nu ai înţeles-o, eşti doar un alt capitol.
„Am greşit foarte mult când am început. Într-un an schimbam trei fabrici până am reuşit să dăm de tehnicianul potrivit“, spune acum cu zâmbetul pe buze Cristina Bâtlan.
Kinga Daradics merge mai departe cu întrebările şi aşa descoperim că detaliile din spatele unei perechi de pantofi sunt uimitoare.
„Totul este lucrat manual, dar ajustat de maşini pentru că precizia este obligatorie. Perechea 1 şi perechea 3.000 trebuie să fie identice. Trebuie să ştii să nu tensionezi materialul. Până la urmă, depinde de cât eşti de exigent“, spune Bâtlan
„Şi la noi contează cum se compun lanţurile de hidrocarburi“, răspunde Kinga Daradics.
În accepţiunea de azi, pantoful este artă, dar şi terapie. Pentru angajaţii Musette pantoful este un puzzle cu 60-80 de piese la care lucrează timp de şase luni, din faza de design până în postproducţie, 44 de oameni.
Alături de alţi doi designeri, Cristina Bâtlan lucrează pentru ca din creionul său să iasă zeci, poate sute de schiţe pentru fiecare model de pantof. În final, modelele norocoase ajung prototipuri, celelalte ajung amintiri în depozitul Musette. Din mii de propuneri anual sunt alese mai puţin de 500 de modele - 200 la fiecare colecţie mare şi alte 20 la colecţiile flash.
„Desenezi pantofii în 2D însă trebuie să ţi-i imaginezi în 3D“, explică Cristina Bâtlan.
Kinga Daradics a avut primul contact cu Musette în 2004-2005. La momentul acela nu cunoştea brandul, însă a văzut o geantă mică, maro, din piele întoarsă şi după ce a cumpărat-o nu a mai putut să o lase din mână.
„Mi-amintesc de primii noştri pantofi. Aveau un vârf atât de ascuţit încât i-am numit pantofii Cruella (după personajul negativ din desenul animat 101 Dalmaţieni - n.red.). Erau primii pantofi atât de ascuţiţi produşi în România şi erau şi coloraţi.“ La vremea aceea nu existau pantofi coloraţi în România, motiv pentru care aveau waiting list de câte trei luni, îşi aminteşte Cristina Bâtlan.
„Nouă nu ne e frică de culori“, mai spune reprezentanta Musette, precizând că noul negru al acestui sezon sunt bordeax-ul şi bleumarinul.
După ce timp de un an şi jumătate a luat cursuri de design de obiect - patru ore pe zi, de trei ori pe săptămână - Cristina Bâtlan reuşeşte acum să deseneze un pantof în câteva secunde. Ne-a dovedit-o într-o lecţie pe loc executată cu precizie matematică.
Pentru fiecare model pe care îl are în minte creionează zeci, sute de schiţe, pe care apoi le personalizează cu catarame, ţinte sau alte accesorii. Ea spune că orice om poate desena, pentru că e o tehnică, nu un talent. Ce urmează după desenul unui pantof e mai degrabă un exerciţiu de imaginaţie. „Să pui culoare înseamnă talent.“
Când vine vorba de pantofi există multe teorii, că nu ai niciodată prea mulţi, că nu există pantofi urâţi sau că o ţinută se construieşte întotdeauna pornind de jos în sus, mai exact de la încălţări. Cristina Bâtlan recunoaşte că doar din ultima colecţie are vreo 5-6 perechi. În total are vreo 100, dar nu le ţine cont.
Deşi nu a numărat niciodată câte perechi de pantofi are, Kinga Daradics spune că „sunt mulţi“, majoritatea negri, dar si nude , comozi şi uşor de purtat, dar preferabil cu toc - nu stiletto.
„Când vine vorba de pantofi trebuie să fii atent şi la formă, şi la toc, şi la culoare. În timpul săptămânii cel mai des sunt pe tocuri, pe când în weekend „cobor“ în balerini.“
Când poate, îi place să combine pantofii cu geanta şi cu cureaua, însă recunoaşte că textura materialelor este cel mai dificil de combinat.
„Pentru că îmi place să simt textura, refuz să cumpăr online. Un pantof pentru mine este un întreg şi îl analizez per ansamblu.“
Din perspectiva celui care îl poartă, un pantof este analizat subiectiv. De partea cealaltă a baricadei, cei care îi realizează spun că un pantof este mai degrabă o combinaţie între calcule matematice, tehnică de desen şi imaginaţie.
Matematic vorbind, cel mai comod toc este de 6,5 cm fără flec sau 7 cm în total. Când vine vorba de tocuri, la Musette ele pornesc de la 0,5 cm - aşa-numitul toc zero - şi merg până la 14 cm. Ce trece însă de acest prag nu mai este comod.
„Calapodul pantofului e de fapt o matematică reinterpretată. Ai un triunghi dreptunghic - format din toc, talpă şi podea. Cu cât creşti o latură, îţi creşte şi ipotenuza.“
Şi pentru că în matematică totul este exact şi nu există loc de multe interpretări, tocul pentru mărimea 39 se potriveşte doar pantofului cu această mărime şi nu poate fi folosit pentru 38 sau 40.
„Noi la Musette construim tocuri. Ni le imaginăm dinainte, totul este desenat de noi. Primul toc, prototipul, este construit din lemn, apoi este multiplicat prin matriţe.“
La Musette, pantofii pornesc de la mărimea 34 şi merg până la 42, fiind incluse şi jumătăţile de măsură. Doar în ceea ce priveşte mărimile putem vorbi de jumătăţi de măsură însă, în rest, totul realizat este „la milimetru“.
După o incursiune în industria pantofilor, Kinga Daradics încearcă să răspundă la întrebarea care sunt pantofii ideali? Aceia care au o structură comodă, dar care ne permit să fim mai înalte şi care sunt construiţi integral din piele.
Dar până la urmă, pantofii perfecţi sunt pantofii purtaţi, pentru că sunt prea buni ca să rămână noi.
