Între caii din adăpost e spiritul protector care-i linişteşte pe toţi şi care îl alintă pe fiecare în parte. În manej, călare pe graţiosul Armand, e o amazoană care cucereşte audienţa. În cabinet, e oftalmologul iscusit, care-şi flutură cu seriozitate halatul imprimat cu siluete de cai. Ea este Ozana Moraru, cea care trăieşte pentru şi alături de fiinţele care-i dau cel mai frumos echilibru. În fiecare zi, după ce termină programul de la cabinet, încalecă pe unul dintre caii din clubul Equestria şi dă câteva ture.
De altfel, e de ajuns să te plimbi prin grajdurile în care stau caii, să le vorbeşti şi să-i priveşti, să le cauţi numele, să-i chemi cu o mângâiere, iar ei să-ţi răspundă cu ochii, ca să rămâi binedispus cel puţin pentru câteva ore.
„Legătura cu caii se stabileşte acordându-le mult timp, stând mult împreună cu ei, şi la antrenamente, şi la curăţat, la un măr, la un morcov, pentru că aşa încep să te cunoască. Au un al şaselea simţ şi ştiu cine îi iubeşte, cine ţine la ei. Între mine şi ei e o legătură dincolo de cuvinte şi chiar dincolo de gesturi. Caii te învaţă foarte mult să-ţi controlezi energia suplimentară. Dacă-i iubeşti cu adevărat, nu poţi să fii supărat când eşti lângă ei, nu poţi nici să ridici vocea. Te învaţă să fii drăgăstos, să fii mai înţelegător. Legătura cu caii te face mai bun sufleteşte.“
Prietenia dintre Ozana Moraru şi cai a început în urmă cu 15 ani, când, inspirată de un pacient de la clinica oftalmologică unde lucrează şi pe care o manageriază alături de soţul ei, a mers prima dată la lecţii de echitaţie. Prima pasiune a fost Platon, un cal care şi azi îi este aproape. Datorită lui a început să iubească şi mai mult echitaţia, după ce, până nu de mult, îi era teamă până şi să se apropie de cai.
Tot cu Platon a participat pentru prima dată la competiţii de sărituri destinate amatorilor, crezând că acolo avea să se oprească, însă pasiunea ei a dus-o până pe podiumul competiţiilor naţionale, unde a câştigat titluri de campioană şi de vicecampioană. Aşa că şi-a mai adăugat două cabaline în colecţie, de data aceasta de performanţă.
„Când am văzut că deja încep să am cai de sport şi că, în cluburile din împrejurimi, nu găsesc chiar cele mai bune condiţii, eu şi soţul meu am hotărât să facem un club al nostru, care iniţial s-a vrut mai mic, strict pentru caii noştri. Făcând nişte calcule, am ajuns însă la concluzia că e mai rentabil să facem unul mai mare, ca să şi câştigăm ceva“, povesteşte Ozana Moraru.
Astfel, în 2010, în comuna Snagov de lângă Bucureşti, se deschideau porţile clubului de echitaţie Equestria, unde astăzi sunt adăpostiţi 86 de cai. Dintre aceştia, 26 sunt doar ai Ozanei Moraru, iar restul aparţin altor proprietari.
Astăzi, medicul se antrenează doar de plăcere, după ce, anul trecut, la ediţia din primăvară a Salonului Calului, una dintre competiţiile pe care le organizează la Equestria, a suferit o accidentare care a făcut-o să potolească trapul către sportul de performanţă. Totuşi, la cei 50 de ani ai săi, pe care nu-i arată decât în buletin, are suficient elan cât să se gândească să participe din nou la competiţii.
Alături de ea este totdeauna soţul, de profesie tot medic, cel care i-a înţeles şi i-a acceptat pasiunea pentru echitaţie, dar care nu a împărtăşit-o niciodată. Deşi a fost de acord să investească aproape cinci milioane de euro în Equestria, el nu încalecă, ci doar o priveşte cu admiraţie pe soţia sa, la fel cum fac şi părinţii ei.
Pentru Ioana, nepoata ei, Ozana Moraru are ocazia s-o facă pe instructorul. Tânăra de 16 ani, care pare să meargă în urma paşilor galopanţi ai mătuşii ei, chiar a câştigat mai multe premii în concursuri de călărie. Şi nu este singura elevă, pentru că şi alte tinere au obţinut premii după antrenamentele ţinute de medicul oftalmolog.
La un nivel mai înalt decât cel de amator, echitaţia presupune costuri deloc mici, spune Ozana Moraru. Nu degeaba călăria rămâne un sport nobil, pe care îl practică mai ales clasele înstărite.
„Un cal de şcoală avansat ajunge şi la 10.000 de euro, iar cei mai modeşti costă şi ei câteva mii. Asta la noi în ţară, pentru că în străinătate pot ajunge şi la sute de mii de euro. Echipamentul este o investiţie pentru câţiva ani. O şa poate să coste de la 500 la 5.000 de euro, în funcţie de calitatea pielii, de producător, de structură. Tot harnaşamentul - frâu, chingă, protecţie pentru picioare etc. - costă circa 1.000 de euro pentru amatori. Pentru un profesionist, poate ajunge la o investiţie de 5.000-6.000 de euro. Cât priveşte echipamentul călăreţului, să spunem că se ridică la 2-3.000 de euro pentru un sportiv. Dar merită! Echitaţia este un sport foarte logic, care te învaţă să ai atenţie distributivă, pentru că trebuie să fii atent la ce se întâmplă pe teren, să iei decizii rapide“, explică Ozana Moraru.
La cabinet, pacienţii o întreabă uneori ce-i mai fac căluţii, iar unii spun chiar că o aleg pe ea să-i trateze pentru că o ştiu pasionată de echitaţie. Toată oboseala acumulată la clinică se risipeşte după câteva minute de călărie.
„Caii simt foarte bine dacă eşti supărat sau obosit, dacă nu te poţi concentra. Mie mi s-a întâmplat de multe ori să vin foarte obosită şi să spun că nu mai încalec în ziua aceea. Totuşi, m-am răzgândit şi de multe ori am avut un antrenament foarte bun astfel încât, când m-am dat jos de pe cal, eram foarte fresh. Cea mai bună dovadă că m-am încărcat de energie!“
Când nu călăreşte, Ozana Moraru călătoreşte, însă cele mai multe dintre vacanţe tot la Equestria le petrece. Fire cosmopolită, e pasionată de tot ce înseamnă cunoaştere şi spune că una dintre cele mai mari plăceri - după călărie, se înţelege, este să înveţe limbi străine, activitate pe care o aseamănă cu echitaţia: dacă nu eşti perseverent şi nu te ţii de treabă, nu poţi face performanţă.
„Am vizitat din Brazilia până în Japonia, am ajuns până în Africa de Sud. În ultimii ani, ne-am obişnuit să mergem în Grecia, să stăm la plajă şi să citim, dar nu mai mult de o săptămână. Asta pentru că mie îmi place să-mi fac vacanţele aici, la centru. E splendid să vii aici dimineaţa la ora opt, în iulie-august. Stau de dimineaţa până după-amiaza la cinci-şase. Îmi place foarte mult să stau aici, mai ales când ştiu că nu sunt presată de timp“, spune Ozana Moraru.
