Style

Executivii şi prietenii lor cei mai buni: Cine este Jazz? Este labradorul lui Adrian Georgescu, cofondatorul Biodeck. Este totodată membru al echipei, responsabilul cu buna dispoziţie a echipei, dar şi a partenerilor care ajung să interacţioneze cu el

05 iun 2020 3464 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Brâncuşi a avut-o pe Polaire. Poate nu mulţi o ştiu, dar căţelul din rasa Samoyed era o figură iconică în Parisul anilor ’20. Ba mai mult, Polaire nu doar i-a ţinut companie marelui artist prin cafenelele şi restaurantele din oraşul iubirii pe care cei doi le frecventau, dar i-a fost, dincolo de prietenă, şi muză, sursă de inspiraţie pentru lucrările care astăzi au rămas mărturie peste timp şi dovadă a măiestriei lui Brâncuşi.

Fostul premier Winston Churchill, cunoscut ca un iubitor de animale, i-a avut alături de-a lungul vieţii pe bulldogul Dodo - poate cel mai cunoscut pet al omului politic, pe poodle-ul Rufus, dar şi pe pisicile Nelson şi Jock.

Şi Regina Angliei are o mini „armată“ de căţei din rasa corgi, cunoscuţi pentru caracterul energic şi pentru picioarele lor scurte. Cu siguranţă o parte din energia Reginei Elisabeta a II-a, ajunsă la vârsta de 94 de ani, provine şi de la cei 30 de căţei corgi.

Printre animalele de companie mai recent ajunse în atenţia publicului se numără Bo, căţelul familiei Obama, care a fost adoptat şi a devenit astfel „The First Dog“ (Primul Câine -  trad.), nume adaptat după cel al Primei Doamne. În 2013, sora lui Bo, Sunny, s-a alăturat familiei şi a devenit cel de-al 44-lea căţel prezidenţial.

Actualul preşedinte al SUA, Donald Trump, este de altfel primul şef de la Casa Albă care să nu aibă un animal de companie după James K. Polk, al cărui mandat s-a încheiat în 1849. Coincidenţă? Nu cred.

Nici pe la Cotroceni nu s-au perindat prea multe animale de companie, dar presa locală scrie că acasă, la Sibiu, preşedintele Klaus Iohannis are şase pisici. Mare iubitor de feline este şi Anthony Hopkins care în timpul izolării la domiciliu cântă la pian pentru pisoiul său Niblo.

Un animal de companie, în acest vremuri neobişnuite, face ca timpul să treacă cu siguranţă mai repede. El este o sursă neobosită de energie şi o companie permanentă, dar şi un motiv de ieşit din casă, pentru cei care au căţei.

Regula nu prea se aplică pentru găina de companie a Iuliei Albu sau pentru ratonul Adelinei Pestriţu (la care între timp a renunţat). Nici pentru pisici de altfel. Iar pentru cei care nu au timp, spaţiu sau care au alergii şi atunci nu au cum să adopte sau să cumpere un animal de companie, există şi varianta actorului Vlad Logigan. El a inventat un peşte împăiat. Orice companie e mai bună decât nicio companie.

Pisica mea Fălci e de acord cu asta! Nu de alta, dar în această perioadă de carantină Fălci (nume inspirat de trupeşismul pisicii) mi-a fost alături şi a fost colegul meu de birou din stânga, înlocuind-o pe Alina, aşa că el a corectat primul aceste texte.

Partenerul nostru în această incursi­une în lumea celor mai buni prieteni ai oamenilor de afaceri şi executivilor a fost Lidl România, care are în portofoliu hrană pentru pisici sub brandul Coshida şi mâncarea pentru căţei Orlando, precum şi o serie de produse adiacente. Oficialii Lidl sumarizează la fix relaţia dintre oameni şi animale de companie: „Animalul tău te vede cum nu te vede nimeni. Dar, dacă ar putea vorbi, ţi-ar spune că te iubeşte fix aşa cum eşti. Perfect de imperfect.“

 

Pe acorduri de Jazz

„Vin cu drag la birou, am o echipă tânără, iubitoare de animale, care îmi oferă atenţie şi afecţiune în orice moment al zilei, fie că sunt ocupaţi sau nu.“ Nu o spune un corporatist care are nevoie de atenţie, ci Jazz. De fapt, poate că el chiar este un angajat care simte nevoia permanentă de atenţie. Şi continuă: „Jobul meu este să trec pe la biroul fiecăruia, să mă asigur că primesc o doză bună de smotoceală şi poate ceva de mâncare, de ce nu. Mâncarea e bună, iubesc mâncarea. Cel mai mult îmi place când ne adunăm toţi la prânz. Ei stau la masă, eu sub. Şi prind orice firimitură care scapă, intenţionat sau nu.“ Cine este însă Jazz?

A apărut în locul potrivit, la momentul potrivit şi, încet-încet, s-a strecurat în echipa Biodeck, un business creat în 2017 de fraţii Adrian şi Tudor Georgescu şi care produce ambalaje, pahare, tacâmuri compostabile, folosind ca materie primă trestia de zahăr şi amidonul de porumb. Cei doi antreprenori au reuşit să ducă ambalajele Biodeck atât pe rafturile retailerilor, cât şi în mai multe cafenele şi restaurante.

Revenind la Jazz însă, labradorul lui Adrian Georgescu, el este responsabilul cu buna dispoziţie a echipei, dar şi a partenerilor care ajung să interacţioneze cu el, mai ales că e omniprezent atât acasă la Adrian, cât şi la birou şi la întâlniri.

„Şi dacă vorbim despre asta, el are un rol important în echipa Biodeck: Head of Moral Support. Şi sonerie. Este un bun reciclator - de resturi alimentare - şi întâmpină cu bucurie orice persoană care ne calcă pragul. Dar cei care îl cunosc ştiu că e doar vorba de un schimb pe schimb. Jazzy Jazz vrea de fapt mâncare sau recompense“, povesteşte Adrian Georgescu.

Şi cine ar putea să-l condamne pe Jazz? Oricare dintre noi are propriile trucuri pentru a reuşi să câştige ceva de la ceilalţi. Doar că Jazz s-a întâmplat să fie un mix bun de competenţă, drăgălăşenie şi cuminţenie, aşa că s-a integrat uşor în echipă. „Jazz nu este doar un simplu coleg în echipa Biodeck, el a devenit o sursă de afecţiune pentru oricine intră în contact cu el, dar şi o sursă de inspiraţie. Jazz dezamorsează întâlnirile serioase şi le animează. Şi tot Jazz a decis că portofoliul Biodeck nu este complet până nu producem şi saci de căţei. Aşa am decis ca, pe lângă pungile şi sacii menajeri biodegradabili şi compostabili, să producem şi saci bio pentru căţei bine-crescuţi“, spune Adrian Georgescu.

Despre Jazz, mai spune că este un exemplu perfect de răbdare, dragoste necondiţionată şi cel mai bun partener de plimbare. Doar că ultimele săptămâni i-au cam pus răbdarea la încercare, tocmai pentru că au fost în contradicţie cu apetitul lui pentru evadări mai mult sau mai puţin scurte. Asta mai ales pentru că Jazz îşi însoţeşte partenerul în permanenţă la birou, în maşină, la alergare, iar statul în casă a fost mai degrabă plictisitor, decât îmbucurător. A întâlnit mai puţine feţe şi cu siguranţă mai puţini căţei, în condiţiile în care parcurile sunt închise. Şi nici prilejurile de năzbâtii nu au mai fost aşa multe, iar aici pare să fie un maestru.

„Vara trecută, eram cu el la birou şi urma să am o întâlnire importantă la care Jazz nu ar fi putut să participe. Ştiam că ar fi durat câteva ore bune, aşa că am hotărât să dau o fugă înainte, ca să-l plimb.“

Cum ziua era frumoasă, parcul şi lacul Herăstrău păreau o variantă bună, fiind în apropiere de biroul Biodeck. N-a fost însă cea mai inspirată idee.

„Labradorii sunt câini de apă şi de vânătoare, iar Jazz, când a văzut raţele şi apa, a sărit în ea, iar eu, deoarece era în lesă, l-am urmat. Eram leoarcă amândoi. Întâlnirea? Jazz a hotărât că nu era tocmai importantă.“

Câinii sunt amuzanţi, fac prostii şi sunt creativi. Ceea ce-i face şi mai buni parteneri. La concluzia aceasta a ajuns Adrian Georgescu după relaţia cu Jazz. Şi a mai învăţat că, în corpul lor mic, se găseşte un munte de afecţiune. Dacă ar fi să dea un sfat celor care cochetează cu ideea de a-şi „condimenta“ viaţa cu un animal de companie...

„... ar trebui să fie dispuşi să investească timp şi să gestioneze programul ţinând cont în permanenţă de nevoile animalului de companie. În cazul meu, cred că cel mai mare avantaj este faptul că Jazz reuşeşte să mă facă să zâmbesc chiar şi în cele mai grele zile.“ Şi asta vorbeşte de la sine.