Marius Dan s-a gândit în 2010 că nu ar fi rău deloc dacă şi-ar face propriul său atelier prin care să aducă în România conceptul britanic de croitorie privată. Cu multă migală, ideea s-a transformat în sute de costume realizate pentru fel şi fel de clienţi, Tudor. Personal Tailor fiind azi una dintre cele mai trainice „ţesături“ din acest domeniu. Marius Dan, dincolo de seriozitatea cu care şi-a construit businessul, se dovedeşte a fi însă un antreprenor ieşit din tipare, combinând liniile clasice ale croitoriei britanice cu mult umor personal.
Care este obiectul vestimentar care te defineşte? De ce?
Pantofii. Ne petrecem viaţa în ei. Ai mei sunt comozi, munciţi, dar îngrijiţi. Şi se pare că sunt primul indiciu pe care-l caută femeile.
Ai vreun lucru în garderobă pe care îl vei da mai departe? Care? Care este povestea sa?
Un sacou pe care l-am tocit în coate şi i-am schimbat nasturii de vreo două ori. Dar este primul meu sacou pe măsură şi îmi aminteşte de kilogramele de acum 6 ani. Muncesc să intru din nou în el.
Care este cel mai exclusivist costum pe care l-ai făcut? Care au fost elementele speciale şi cât a costat?
Costumul unui ginere din Cluj care îşi dorea foarte mult să arate impecabil în ziua nunţii. Singura diferenţă este că domnul se deplasează într-un scaun cu rotile şi a trebuit să îl facem în jurul lui, cu puţine măsuri disponibile. Rezultatul a fost mulţumirea din ochii miresei în ziua nunţii.
Există vreun om cu un simţ al stilului atât de dezvoltat în faţa căruia aproape te simţi prost îmbrăcat?
Da. Neagu Djuvara. Parcă s-a născut să poarte costum. L-am văzut la un eveniment acum câţiva ani. Simplu, dar impresionant.
Dacă vreau să-mi iau o stofă bună, unde trebuie să mă duc? Care sunt cele mai noi găselniţe pentru personalizarea unui costum?
Stofe bune fac italienii. Şi asta pentru că le place, se vede pe ei că trăiesc pentru a se îmbrăca frumos. Am observat în ultimii ani tendinţa clienţilor de a purta veste puternic colorate, uneori în contrast cu costumul. E o găselniţă bună, scoate din anonimat şi e şi practică.
Care a fost cel mai interesat dress code pe care a trebuit să-l respecţi?
La o petrecere de Crăciun mai simadicoasă dress code-ul era personaje de la Hollywood. Pentru că m-am trezit târziu, toate costumele de Superman erau date. Am ales o ţinută sobră, de spion britanic. La petrecere eram jumătate spioni britanici care urmăreau jumătate de supermani. A fost amuzant.
Cât ai investit cel mai mult într-o piesă vestimentară?
Aş investi într-o piesă a lui Brâncuşi, am citit că recent garderoba lui de la Paris se licitează în România. Mi-ar plăcea să privesc hainele cu care a plecat sau a ajuns la Paris. În rest, pentru mine mă îmbrac simplu.
Cui ai vrea să-i croieşti un costum? De ce?
Tatălui meu. Ca să afle şi el ce fac eu de fapt şi probabil oricărui tânăr care îşi doreşte un costum pentru un interviu important, dar nu-şi permite încă unul pe măsură.
Nu poţi să spui că eşti bine îmbrăcat dacă nu ai în garderoba cel puţin...
Bun-simţ. E cel mai puternic brand.
Haina îl face pe om?
Nu, dar îl ajută să avanseze.
