Style

Cristina Roşca, editor-şef După Afaceri Premium: Relaţia purtătorilor cu moda a devenit o replică fidelă a relaţiilor interumane. Totul este pasager şi fără sentimente. Iar dacă, poate, oamenii au învăţat să nu mai sufere din cauza asta, ei bine hainele şi planeta cu siguranţă o fac

23 apr 2021 284 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Îmi plac hainele, întotdeauna mi-au plăcut. În funcţie de diferite etape ale vieţii mele, am colecţionat pantofi - într-o vreme, tare de mult. Apoi am donat 90% dintre ei. Altădată, am adunat în dulap zeci de rochii pe care le-am purtat mult şi bine. Ulterior, pe o bună parte le-am donat. Mai sunt şi cele care au căpătat un soi de caracter permanent în garderoba mea. Am avut şi perioada culorilor tari şi a imprimeurilor care îţi iau ochii. A trecut şi ea, dar nu imediat.

Acum sunt la stadiul în care în garderobă domină piesele în tonuri de alb, negru sau bleumarin, cu doar câteva accente de culoare. Îmi place să glumesc că e de la vârstă, doar că tot acum îmi plac paietele şi lucrurile cu mult sclipici, tonurile de auriu şi argintiu. Iar dacă asta e dovadă de maturitate, atunci nu ştiu ce să zic...

Singura mea dovadă de maturitate în modă, dacă pot să zic aşa, a fost mereu faptul că am purtat tot ce mi-am cumpărat. Chiar şi achiziţiile din impuls (pentru că au existat destule) au fost purtate, uneori ani la rând.

Mircea Cioponea şi Petru Coca, fondatorii atelierului de pantofi bespoke Petru & Claymoor, lansat în urmă cu patru ani, au spus într-un interviu pentru După Afaceri Premium (pe care îl puteţi citi în paginile acestei ediţii) că piesele manufacturate pot fi purtate cu siguranţă şi peste 10 ani, devenind astfel investiţii personale. Tot ei spuneau că, spre deosebire de clientul de brand, cel care doreşte să îşi afişeze statusul prin purtarea produsului, clientul bespoke este un client educat. „În general, sunt oameni discreţi pentru care caracterul excepţional al produsului primează în faţa imaginii.“

Pornind de la afirmaţiile celor doi antreprenori, mă gândeam că pasiunea mea pentru haine şi pantofi, pentru modă în general, nu a ţinut niciodată cont de tendinţe sau de branduri şi, uitându-mă acum în perspectivă, nu poate decât să mă bucure.

Am citit mai multe recent despre economie circulară, despre economie verde şi despre poluare. Ştiam că moda este unul dintre domeniile care poartă pe umeri o bună parte din responsabilitatea poluării, dar nu analizasem niciodată cu atenţie cifrele. 

Într-o lume în care social media dictează multe dintre tendinţe, moda a ajuns doar o modă. Mai exact, trendurile nu apar de două ori pe an, odată cu prezentările marilor case. Retailerii mass-market îşi completează aproape zilnic oferta cu noi şi noi modele. Iar hainele şi încălţările ajung să aibă o viaţă tare scurtă (şi tristă).

Pare că relaţia purtătorilor cu moda este o replică fidelă a relaţiilor interumane din ultima vreme. Totul este pasager şi fără sentimente. Iar dacă, poate, oamenii au învăţat să nu mai sufere din cauza asta, ei bine hainele şi planeta cu siguranţă o fac. Potrivit studiilor, industria textilă este unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei, fiind responsabilă pentru 10% din poluarea cu emisii de gaze cu efect de seră. Mai mult, doar 1% din textilele la nivel global se reciclează. Unde se duc restul de 99% când se duc?

 

PS: Apropo de sclipici, am aflat foarte recent că pentru cei ca mine - shiny happy people, vorba melodiei R.E.M. - s-a inventat şi un termen, holosexual. Îmi place cum sună şi îmi asum!