Era 10 noaptea şi eu eram la birou. După o zi de muncă plină dintr-o săptămână la fel de plină, sunt puţine lucruri care să te mai facă să tresari, să te facă să te apropii cu ochii larg deschişi de monitorul pe care ai ajuns să-l deteşti. Eu am avut în acea seară un astfel de moment şi nu, nu mă uitam nici la un fel de mâncare asezonat cu stele Michelin şi nici la o insulă cu apă obscen de albastră.
Eu doar citeam nişte răspunsuri trimise de doamnele care au participat la coverul acestei ediţii a După Afaceri Premium.
„Dacă mi-ar plăcea să mă plâng, aş putea scrie o carte, dar toate motivele pentru care m-aş plânge au fost în acelaşi timp o parte importantă a dezvoltării mele“, spune Monika Puiu, un manager care de la afaceri cu oţel a trecut la vânzarea de tractoare pentru agricultorii români, care este pasionată de astrologie, deşi meseria ei este legată de fertilitatea pământului, de „cel care ne hrăneşte pe toţi.“
Mi-am îndreptat spatele, m-am spălat cu apă rece pe faţă şi am continuat.
„O clipă cu adevărat înfricoşătoare a fost în timpul ultimului congres al lui Ceauşescu, când la câţiva metri de casa mea am fost oprită de un poliţist, care mi-a pus un pistol la cap şi mi-a ordonat să mă întorc şi să plec“, descrie cel mai înfricoşător moment din viaţa ei Monika Puiu.
Monitorul începuse să-mi placă. Parcă citeam un roman poliţist, nu crâmpeie din viaţa unui om în carne şi oase. Am mai dat o „filă“.
Severina Pascu, CEO-ul UPC România şi Ungaria, unul dintre cei mai puternici jucători din piaţa telecom locală, va pleca anul viitor cu echipa ei pe Kilimanjaro. După zece ani de zile, ea îşi descrie meseria ca fiind cel mai puternic energizant, dar la întrebarea privind parfumul preferat a avut un răspuns care mi-a făcut din nou ochii mari de uimire: „parfumul casei.“ Nu cred că am primit până acum un răspuns mai bun la o întrebare atât de banală.
Alina Ambrozie, directorul executiv al spitalului Ponderas, a fost 20 de ani chirurg iar acum este managerul propriei sale afaceri. Dacă pentru majoritatea oamenilor prima dragoste are ceva romanţat, Alina Ambrozie a avut o altă descriere: „După şase luni am intrat întâmplător în sala de operaţie tocmai pentru că se scotea o tumoare de 20 de kilograme şi am vrut să fiu de faţă. Atunci am avut sentimentul că trebuie să mă spăl, să-mi pun mănuşile şi să intru în plagă. A fost foarte ciudat. Chirurgia este ca un drog. După o vacanţă de două-trei săptămâni abia aşteptam să mă întorc în sală să pun mâna pe bisturiu.“
Şi a mai spus ceva Alina Ambrozie care arată din nou că succesul este o noţiune de echilibru, iar adevărata împlinire nu vine decât dacă fiecare aspect al vieţii este complet: „Consider că orice femeie care ajunge într-o poziţie de conducere trebuie să se comporte într-un anumit fel, dar trebuie să arate la fel de bine pentru a putea fi un model.“
Scurt. La obiect. Chirurgical.
Nu merg mai departe pentru că am certitudinea că veţi avea curiozitatea să citiţi şi dumneavoastră toate cele şase interviuri care compun cover-ul acestei ediţii din martie.
Până ajungeţi însă la ele, nu treceţi cu vederea o selecţie uimitoare de ceasuri de la Salonul de Orologerie de la Geneva (SIHH 2015), un fel de Meca a lumii luxului. Staţi la masă cu Alessandro Barini, chef-ul restaurantului Cucina din JW Marriott, şi o să vedeţi cum puteţi vorbi deschis despre câte-n lună şi în stele, de la fasole la Japonia.
Apoi luaţi o gură de vin cu parfum floral, delicii de primăvară desigur, şi revigoraţi-vă cu un interviu cu proprietara legendarei case de parfumuri Houbigant. Dacă nu aveţi idei pentru aranjarea grădinii din spatele casei, am vorbit noi cu câţiva designeri. Propunerile or să vă dea fiori pe şira spinării…de plăcere, evident.
Iar la final, încheiem cu un reportaj din Iordania. Da, tocmai din Iordania, locul aruncat parcă la întâmplare între Israel, Irak şi Siria, unele dintre cele mai „fierbinţi“ zone de pe glob azi.
Multe subiecte, nu? Multe de învăţat. Dar ne permitem să vă dăm un sfat, învăţat tot de la doamnele din acest cover: „Vezi mereu imaginea de ansamblu, adică vezi lucrurile cu ochi de vultur.“
