Gastronomie

Restaurantul saptamanii: Europarlamentare la Lotca

10 iun 2009 723 afişări
Din aceeaşi categorie
Mai mult, in pofida a tot ceea ce se intampla si e vizibil cu ochiul liber, eu vreau (sau ma incapatanez) sa cred ca neamul romanesc, asa complex cum e el, cu unguri, cu minoritati, cu colorati, intr-o medie aritmetica are si bun-simt si intelepciune. Ar fi totusi o problema cu media aritmetica - avea dreptate baiatul acela care spunea ca inteligenta in lume e constanta, dar creste populatia globului.
Ma uitam la alegerile astea... Trebuie sa ne exportam inteligenta, sa ne trimitem oamenii la Bruxelles, nu putem sa-i luam pe toti acasa. Daca s-au dus sa culeaga capsune si sa manance lebede, ar fi pacat sa nu mearga si la Parlamentul European, acum ca e de-adevaratelea, nu ca pana acum pe doi ani.
Cat despre restaurante, dupa toate iluzionismele culinare din Bucuresti, in sfarsit am gasit si un loc cu peste - mult peste: Lotca. Peste romanesc. Nu somon - nu ca as avea ceva impotriva somonului, desigur. Dar la Lotca vezi platica, stiuca, crap, caras, somn. De voie. E tare dragut aranjat locul, cu plase de pescari pe pereti si Dinica in difuzor, cu romante asa cat sa mearga pestele romanesc. E un restaurant facut simplu, ca oamenii sa se bucure. Si cred ca, daca te uiti la restaurantul asta si alte cateva ca el, iti dai seama ca oamenii au bun-simt.
Dragalasenia cu care ne-am tratat politicienii la alegeri arata ca avem mult bun-simt - ca nu au fost atentate, nu i-au impuscat, nu le-au dat foc la case. Toate astea demonstreaza un mare grad de bun-simt.
Suntem, dupa cum spuneam, un neam complex, lucru demonstrat si de sectiunea transversala a societatii, care a fost asa vizibila la alegeri - de la transhumanta pana la legumicultura, de la taietor de lemne pana la matroz, pe liste au fost reprezentate multe ocupatii stramosesti. Si atunci pentru mine e de neinteles revolta unora care spun ca e o nebunie faptul ca a ajuns un oier in Parlamentul European. Dar neamul, in seva lui, n-a venit din oierit? Sau de ce avem un matelot ca presedinte - dar Marea Neagra nu e a noastra? N-am fost noi granarul Europei si livada de fructe, una mai mare decat cealalta? Si atunci n-avem nevoie de toti in parlament? Si ce daca se mai strecoara si cate o toapa? Exista padure fara uscaturi?
I-am auzit si pe unii si pe altii spunand „L-ai vazut pe ala? Pe domnul Norica Nicolai?" Unii zic ca e toapa, desi o alinta cu apelative barbatesti. Dar cu ce-i mai prejos ea decat Gigel? Ea nu e cetatean al acestei tari? N-are si ea dreptul la un loc de munca? Si sa vedeti ce-o sa faca la Bruxelles - o sa ne reprezinte de o sa ne ia mama zmeilor. Parca o vad cum sare pe aia de la Bruxelles. Dar unita Europa au vrut ei, asa ca acuma sa se spele cu parlamentarii pe cap.
Noi ne aflam intr-o pozitie mai fericita, deoarece la Lotca toata lumea e relaxata si mancarea e buna-buna. E, prin excelenta, locul icrelor de crap, asa bune cum n-am mai mancat niciunde. Servite cu paine alba prajita si cu ceapa, icrele roz sunt frecate asa cum ne freaca pe noi politicienii - dar de o bunatate... Asa cum spunea Maestrul, daca politicianul n-o face acasa cu nevasta-sa, atunci o face cu tara. Si din ce se vede niciun politician roman n-o face acasa... In acest context, ala care si-o face cu mana lui in fata webcam-ului e partea cinstita a lucrurilor. Ca el face cel mai putin rau. Cum am putea comenta despre domnul Norica Nicolai fara sa aducem aminte de colegul dansei, Paul Pacuraru? Cred ca pana la urma el e exponentul de varf, chintesenta politicii romanesti. Toti sunt niste pacurargii.
Ca sa revenim la mancare inainte sa va ingretosati de tot, sprotul afumat si prajit e un deliciu - nici in marele imperiu rusesc nu se gaseste atat de bun. Neaparat cereti mujdei pentru el, ca sa fie tacamul complet.
Acum ca mi-am facut datoria si am vorbit despre antreuri, sa revenim la alegerile astea - si ele niste antreuri pentru ce va sa vina. Problema mea nu e nici cu Gigi, nici cu Norica Nicolai, nici cu Eba - fiecare neam are varfuri, masa mare, masa critica, artisti (sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Dinica - asa frumos canta ca sprotul meu afumat aluneca mai lin ca mierea) si mai are si directiune morala. Iar aici putem sa enumeram: lingaul de Liiceanu, papagalul papionist Patapievici, pacurargiul de Mihaes, Cartarescu - care daca s-ar fi ocupat de cele doua muieri pe care le-a avut la viata lui era filosof destept... Dar atata vreme cat acest zoo pseudointelectual, care-i mai include pe TRU si Severasul - daca astia ne dau directia morala si intelectuala, prostituatele astea ale gandirii care se vand pe o farfurie de ciorba cu doua functii si trei carti tiparite la editura lor, atunci eu sunt mandru ca oierul ne reprezinta in Parlamentul European.
Macar e onest si nu incearca sa para altceva decat e. Fata de ei marinarul super marketist e doar un dulce impostoras care merita sa-i conduca pe astia si sa-i joace ca pe niste marionete ieftine din paie de proasta calitate. Mie nu de Gigi si de toape mi-e, ci de oamenii astia care cica ne calauzesc si de la care societatea asteapta directia morala. Insa directia pe care oamenii astia ne-o dau la noi in Ardeal se numeste „pisatul boului". Adica sa explicam termenul: merge boul pe strada, o balangane si da drumul. Asta e directia pe care acesti ilustri intelectuali cu greutate o dau tineretului roman.
Cat despre tara jurnalistilor deontologi, atata putem spune: asa tara, asa jurnalisti, asa politicieni. Ne meritam unii pe altii. Banuiesc ca eu am facut ceva bun de-am meritat borsul de peste de la Lotca, servit exact ca-n Delta, la lipoveni - mai intai vine carnea din ciorba, apoi zeama fierbinte cu mult patrunjel. Asa se face de-adevaratelea in Delta. Apropo, aia oare cum or fi votat? Probabil cu Crinutul, ca el e din Tulcea.
Revenind la bors, asteptati-va mai intai la carnita alba de peste, pe o farfurie cu mult mujdei si mamaliga tare - un gust fenomenal. ~stia de la Lotca aduc apa din Delta cu damigeana, cu dop special ca la parfumuri, ca sa poata gati ca lumea si mancarea sa-si pastreze gustul special. Daca vrei bors de delta, fa-l cu apa din Delta, nu de canalizare de Bucuresti.
Si pestele e facut exact ca-n Delta - somnul la gratar, sfaraind in grasimea proprie, calcanul bine patruns si saramura de crap cu mamaliguta. E o bucatica veritabila de Delta, ceea ce se vede si din faptul ca nimic nu e chiar perfect - saramura e putin cam rece, de pilda, dar totul e autentic, ceea ce il face imbatabil. Fata de politicianul roman care orice numai autentic nu e - asta minte si cand pune intrebari. Delta e bine reprezentata de Lotca in Bucuresti, iar noi suntem reprezentati de oier, toapa si manechina. Si indrumati spre viitor de intelectualii nostri - salvarea neamului, seva poporului, concentrarea genei getodace, chintesenta codrului, spuma marii, fosforul din pestele dunarean, care ne vor lumina si calauzi in continuare. Iar noi, incantati si mandri ca putem fi contemporani cu ei, le vom soarbe mai departe gandurile, articolele si directia pe care ne-o dau.
La desert la Lotca sa nu va asteptati la torturi cu bezele - pregatiti-va pentru un mar umplut cu coada de peste sau niste clatite cu icre. De fapt, am mancat niste mere coapte umplute cu nuci, foarte bune, iar clatitele cu miere si nuci contrabalanseaza la tanc o masa bazata numai pe peste.
Cat despre Delta, mie-mi pare rau ca s-a inundat insula Ada Kaleh pentru ca toti astia, in loc sa ne reprezinte in Parlamentul European, ar trebui deportati acolo. Dar trebuie sa recunosc realitatea: noi romanii acordam o mare importanta gliei stramosesti, taranului roman, transhumatorului. In fiecare roman, fie el academician, doctor docent, primar, proprietar de restaurant sau presedinte bate o inima de taran. Oier. Mulgatoare de vaci. Rascolitoare de gradina de zarzavaturi. O Tanta de piata. Un lucru e sigur - pana acum, Norica Nicolai putea sa o duca pe nepoata sa voteze numai la Casa poporului. De-acum incolo poate sa-i arate si Bruxelles-ul.
Si, ca sa incheiem cu o referire la Delta, m-am intalnit odata cu un trib de canibali, care fusesera convertiti de niste misionari. Acuma vinerea nu mai mananca decat pescari.