Un vin este cel mai des caracterizat din punctul de vedere al mineralităţii, al aromei, culorii sau al acidităţii, însă mai sunt câteva elemente care pot înclina balanţa. Sticla, brandul şi eticheta pot face diferenţa şi sunt, la rândul lor, „ingrediente“ importante în reţeta unui vin memorabil.
Când l-am cunoscut pe Oliver Bauer, enologul german din spatele vinurilor care-i poartă numele, mi-a spus că „vinul este ca arta, este întotdeauna o chestiune de gust.“
Apoi, mi-a explicat că vinul însă nu este caracterizat doar de gust, ci şi de brandul pe care îl poartă. Dacă şi eticheta ajută, atunci povestea e gata. Vinurile produse de Oliver Bauer se cheamă Bauer punct, cu semnul de punctaţie bine vizibil pe eticheta care este clasică, simplă, construită pentru a fi lăsată moştenire peste timp.
„O cramă de succes din afară are acelaşi packaging şi aceeaşi etichetă timp de două sau chiar trei generaţii“, spunea recent Oliver Bauer.
De aceeaşi părere este şi Mihaela Tyrel de Poix, cea care deţine astăzi producătorul de vinuri S.E.R.V.E., în portofoliul căruia se află branduri precum Vinul Cavalerului, Terra Romana sau Cuvee. Inginer de profesie, ea a pus bazele S.E.R.V.E. în 1993, alături de soţul său, excentricul conte francez de origine corsicană Guy Tyrel de Poix, şi de un alt partener.
„Fiind o firmă de familie, principala noastră preocupare este ca orice decizie pe care o luăm astăzi să poată fi continuată, dezvoltată şi/sau dusă la bun sfârşit de generaţiile viitoare. Aceasta se aplică şi etichetelor“, spune Mihaela Tyrel de Poix. Acestea se remarcă prin forma lor, prin faptul că sunt discrete dar totodată poziţionate cu mare atenţie pe sticlă. Sticlele sunt la rândul lor clasice pentru a transmite un mesaj de stabilitate şi perenitate.
Bazele S.E.R.V.E. au fost puse în 1993, iar un an mai târziu fondatorii lansează primului brand de vin capitalist, Vinul Cavalerului, care se află în continuare în portofoliul companiei.
„Atunci când am creat eticheta de Vinul Cavalerului, în 1994, nu exista decât o singură agenţie de publicitate care acoperea orice solicitare în domeniul vast care era definit atunci de acest termen, „publicitate“. Această agenţie se numea MEDIA PRO“, îşi aminteşte Mihaela Tyrel de Poix. Cu ei a lucrat S.E.R.V.E. eticheta de Vinul Cavalerului care s-a numit iniţial „Vin du Chevalier“ şi a fost tradus după un an în limba română. „Ulterior, în 2003, am lucrat intern eticheta pentru gama Terra Romana dorind o etichetă elegantă, simplă şi directă.“
Procesul de realizare a unei etichete până în faza finală şi, mai ales, coordonarea lui cu lansarea vinului este extrem de laborios şi de detaliat, explică şi Răzvan Jurcă, brand manager în cadrul Cramelor Recaş.
„Cu excepţia face-lifturilor de etichete pentru vinurile din gamele consacrate, unde «fine-tuning»-ul este mai uşor de abordat - dar şi aici putem vorbi de o perioadă de una-două luni, inclusiv producţia -, pentru etichetele noi procesul poate dura şi doi ani, perioadă ce se scurge de la aprobarea conceptului şi până la aprobarea etichetelor finale.“
În cazul cramelor Recaş, la „naşterea“ unei etichete asistă şi cooperează toate structurile Cramei - de la vinificatori, la oameni de marketing, forţă de vânzări şi până la coordonatorii liniei de îmbuteliere.
„Pe scurt, o sticlă de vin reuşită trebuie să aibă postura şi rezistenţa unei prime-balerine care pare să abordeze şi cea mai complicată coregrafie armonios şi fără efort. Iar acest lucru este foarte greu de făcut“, explică Răzvan Jurcă. El spune că eticheta trebuie să fie curată, frumoasă şi reprezentativă. Trebuie să conţină şi informaţii corecte şi concise, uşor de înţeles şi de citit, şi trebuie să reziste la condiţiile inerente servirii, cum este cazul apei din frapieră. Sticla joacă la rândul său un rol crucial, la fel ca dopul. „Capişonul, materialul, greutatea, dimensiunile - alte şi alte coordonate aparent nesemnificative - contribuie la definirea unei sticle bine individualizate pentru un vin îndrăgit.“
Detaliile merg chiar mai departe, la fontul de pe etichetă, la materialul acesteia, la forma şi chiar culoarea sticlei. Toate sunt elementele unui puzzle atent construit care îmbinate corect dau reţeta unui vin bun.
„În cazul sticlelor avem trei elemente importante: forma, culoarea şi greutatea“, spune Daniel Negrescu, brand manager al Murfatlar România. Forma poate ajuta la definirea brandului, eticheta putând fi modernă, clasică sau tradiţională, mai masculină sau din contră, feminină.
„Forma te poate ajuta, de asemenea, să indici un anume soi/zonă, cum la fel îţi poate da indicii despre tipul de vin. Deşi poate nu conştient, consumatorul îşi poate culege multe informaţii despre un vin doar din forma sticlei.“ Culoarea este importantă atât din punct de vedere tehnic, pentru că lumina afectează vinul, cât şi din punct de vedere estetic. „Culoarea trebuie să pună vinul în valoare. Cum ar arăta un vin roze într-o sticla închisă la culoare“, întreabă retoric Daniel Negrescu. Probabil că deja vă întrebaţi ce legătură are „greutatea“?, continuă el. Nu se referă neapărat la cât cântăreşte, ci la cât de masivă pare. „Cum ar fi un vin roşu, un vin mare, într-o sticlă normală. Nu prea l-ar pune în valoare. I s-ar potrivi o sticlă cu diametru mai mare, cu umeri largi, care să dea la rândul ei «greutate» produsului.“
Mihaela Mitu, managing director al agenţiei de comunicare 4ace, spune că există o deschidere din ce în ce mai mare a producătorilor români către etichete deosebite, mai ales că România din punctul de vedere al designului este orientată mai mult către lumea nouă a vinului, cea care oferă o libertate mai mare în design, spre deosebire de lumea veche, care este mai tradiţionalistă.
Agenţia a lucrat cu Cramele Recaş, iar acum are pe lista de clienţi Domeniile Mennini, care au în portofoliu branduri precum Tvdor, Colinele Oltului, Stelle di Mare sau cuBule.
„Pentru fiecare proiect în parte ne propunem să diferenţiem produsul şi să aducem ceva nou, care să spună o poveste doar uitându-te la sticla de vin, mai ales pentru că vinul este un produs care înseamnă poveste, istorie, dar şi tehnologie şi modernism.“
Agenţia a propus şi implementat până acum mai multe idei de etichete, fie dintr-o singură bucată, care înconjoară sticla şi au inserat un profil uman, cum este gama Tvdor Premium de la Domeniile Mennini, fie etichete decupate prin care se vede sticla sau chiar etichete printate pe materiale transparente. „Fiecare etichetă poartă mai multe finisaje care o înnobilează: folio, embos, print pe folio, ştanţe, tocmai pentru a crea ceva unic.“ Mihaela Mitu spune că un proiect de suflet pentru agenţia pe care o conduce este cel al brandului Tvdor de la Domeniile Mennini.
„A fost un drum lung cu multe provocări, pentru că eticheta include profilul unei personalităţi marcante a Olteniei, Tudor Vladimirescu, şi a fost nevoie de o serie de decizii cu privire la sticlă, soluţii pentru hârtie şi calibrare a maşinii de etichetat în aşa fel încât potrivirea celor două profile să fie la milimetru, perfectă.“
Tot pe portrete a pariat şi producătorul de vin Domeniile Coroanei pentru colecţia Minima Moralia, unde fiecare vin poartă numele unei valori a umanităţii, respectiv Sinceritate, Speranţă, Onoare, Dăruire, Respect şi Recunoştinţă. Mai mult, fiecărei trăsături de caracter îi este asociat un portret diferit, fotografiat cu tehnici speciale de trei fotografi străini. „Minima Moralia este numele setului de valori pe care s-a construit umanitatea: piloni stabili, ancoraţi puternic, dar înalţi cât universul. Şi de ce ar vrea cineva să mediteze la principii de viaţă în timp ce savurează un pahar cu vin? Pentru că legătura între valori şi vin este eternă, iar vinul şi moralitatea par să aibă rădăcini comune“, explică oficialii producătorului de vin pe site-ul propriu.
Atunci când vorbim de designul sticlelor de vin, acea mică etichetă de hârtie poate fi considerată o pânză care îşi aşteaptă artistul, spune şi enologul Aurelia Vişinescu. Eticheta este un loc pentru artă şi comunicare, locul unde designerul îşi poate spune povestea potenţialului cumpărător.
„Dacă ne gândim la vinurile mari, valoroase, cu istorie, acestea nu au etichete moderne, înnobilate cu efecte pe care le folosesc vinurile moderne, de exemplu. Este şi firesc ca un vin care este produs de aproape 100 de ani să păstreze aceeaşi etichetă cu care s-a consacrat. Ar dăuna cu siguranţă brandului ca vizual să se prezinte cu un look modern, când de fapt valoarea brandului stă în istorie şi notorietate.“
Un consumator avizat va reuşi cu siguranţă să facă diferenţele „la prima vedere“ între un vin din Lumea Veche, cu etichetă clasică şi unul din Lumea Nouă, la fel şi între un vin entry level şi unul de calitate superioară.
„Pentru anumiţi consumatori, o etichetă „clasică“, de tipul celor franţuzeşti cu chateau-uri poate reprezenta un semn al calităţii. În esenţă însă, elementele de pe eticheta sticlei de vin sunt menite sa înlesnească un dialog cu consumatorul. Trebuie să „spună“ ce soi este vinul, regiunea de unde vine şi cine îl produce, anul de recoltă, volumul alcoolic şi alte câteva informaţii esenţiale.“ Totuşi, etichetele vinurilor Aurelia Vişinescu încearcă să surprindă şi ceva din esenţa vinului pe care îl îmbracă. „Anima, spre exemplu, are eticheta din alt fel de hârtie, cu tente metalice, folio diferit, pentru a-i da un aer distinct. Sunt vinuri rafinate, elegante. Textura hârtiei este mătăsoasă, fără banda roşie ca la celelalte sticle (ale producătorului Aurelia Vişinescu - n. red.).“ În ce priveşte sticlele, producătorul a ales să folosească sticle burgund pentru soiurile burgunde (Chardonnay şi Pinot Noir) şi sticle conice pentru restul varietăţilor. Vinurile entry level se regăsesc în sticle bordoleze, simple.
„Eticheta şi forma sticlei sunt în mod sigur elemente definitorii. Noi suntem atenţi la absolut toate detaliile, de la poziţionarea etichetelor - principală şi secundară, la culoarea şi materialul din care este produsă capsula de protecţie a dopului, dopul în sine, ambalajul de carton pe care îl folosim. Considerăm însă că în memoria consumatorului rămânem cel mai mult datorită vinului care, pentru a fi memorabil, trebuie să aibă personalitate, să fie seducător în sensul bun, să fie sincer“, conchide Mihaela Tyrel de Poix.
