E iubitor de artă şi colecţionar de pictură de Baia Mare.
E pasionat de pescuit şi campion mondial la pescuitul la muscă artificială. Este connoisseur în ale vinului şi produce propria sa licoare a lui Bacchus.
E de formaţie ofiţer de navigaţie, dar de când se ştie s-a simţit antreprenor. Este Fernando Mihăilescu sau Ferdi cum îl ştiu cei mai mulţi.
„Mă numesc Fernando Mihăilescu, dar prietenii mi-au spus Ferdi, denumire pe care apoi am atribuit-o şi cramei mele.“ Aşa îşi sumarizează povestea antreprenorul care astăzi produce vinul cu acelaşi nume. Ferdi e de fapt un apelativ pe care i l-au dat colegii ardeleni de pescuit acum circa 25 de ani şi care a rămas cu el până astăzi.
Dar cine e de fapt Ferdi?
Fernando Mihăilescu a absolvit Facultatea de Navigaţie din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanţa, iar apoi a profesat câţiva ani ca ofiţer de navigaţie, perioadă în care a călătorit mult, în toată lumea.
Nu i-a plăcut însă să lucreze pentru altcineva, dintotdeauna a avut antreprenoriatul în sânge, chiar dacă înainte de ’89 iniţiativa privată era limitată. Astfel, a fost hotărât să trăiască şi să crească prin propriile forţe, iar după căderea Cortinei de Fier a început aventura din mediul de business. Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, mama sa fiind cea care şi-a dorit dintotdeauna libertate financiară.
„Probabil că rigorile şcolii militare urmate în cadrul Academiei Navale «Mircea cel Bătrân» din Constanţa şi faptul că am profesat câţiva ani ca ofiţer de navigaţie
m-au făcut să-mi doresc să fiu propriul meu stăpân. Nu a fost deloc uşor, mai ales în mediul economic instabil de după ’90, asumându-mi mai multe riscuri antreprenoriale, precum cele din industria alimentară sau textilă.“
A avut o fabrică ce producea îmbrăcăminte pentru magazinele de modă din România anilor ’90, dar a devenit din ce în ce mai greu ca businessul să se susţină după ce au venit marile branduri internaţionale, iar retailerii locali au tras obloanele. Aşa că drumul l-a dus către vin, un domeniu de care era deja pasionat.
„Vinul a devenit o pasiune pentru mine acum 20 de ani, prin 1999, când mă aflam la un restaurant din Viena, împreună cu un prieten, unde am comandat un pahar de vin dintr-un soi austriac, Gruner Vertliner, care costa 6 mărci paharul.“ Obişnuit, ca tot românul, a vrut să pună apă peste vin, dar amicul său nu l-a lăsat, discutând apoi despre valoarea unui vin de calitate şi cum trebuie acesta apreciat. „Astfel că plăcerea de a savura un vin bun mi-a intrat, încet dar sigur, în sânge.“
Înainte de a transforma pasiunea în business, în anii ce au urmat, el a mai avut şi alte pariuri antreprenoriale, precum un restaurant la Paris. A fost şi încă e colaborator al unei galerii de artă din Viena. De fapt, e şi colecţionar de pictură de Baia Mare (mişcare artistică din perioada Belle Époque).
Ca business însă, de circa un deceniu se dedică vinului, care e de altfel mai mult decât un job, e în continuare şi o pasiune. Iar lista de pasiuni a antreprenorului se completează şi cu pescuitul la muscă artificială, sport pe care-l practică încă din copilărie.
„Pescuitul sportiv, pe care îl practic de atâţia ani, nu este susţinut cum s-ar cuveni, deşi am reprezentat România în multe concursuri internaţionale, de unde m-am întors cu trofee.“ O participare care include înscrierea, deplasarea şi tot echipamentul de care ai nevoie este destul de costisitoare, spune antreprenorul fără a înainta cifre.
A fost o pasiune care a dat rezultate. Spre exemplu, i-a bătut pe americani la ei acasă. „În Statele Unite ale Americii, ziarele au scris despre mine, denumindu-mă «Black Sea Warrior», în urma câştigării unui open (turneu - n.red.) la ei acasă.“ Mai mult, în anul 2009 a devenit Campion Mondial în Norvegia la pescuitul la muscă artificială. A fost o cursă care a durat cinci zile, cu manşe a câte trei ore. La astfel de concursuri se măsoară captura şi apoi se eliberează.
Pescuitul la muscă artificială e un sport unde ai nevoie de agilitate, trebuie să înoţi, să mergi prin apă. E în esenţă o cursă contra-cronometru.
Fernando Mihăilescu e în continuare în echipa naţională a României, dar dincolo de concursuri, pasiunea a rămas de-a lungul anilor la fel de puternică.
Locul său preferat de pescuit, în străinătate, este nordul Suediei, iar în România practică, atunci când îi permite timpul, pescuitul de agrement, în Delta Dunării. Dacă în timpul liber se dedică pasiunii, vinul este dincolo de hobby şi jobul său actual, pariul său antreprenorial care îi ocupă cea mai mare parte a timpului. „Deşi am 54 de ani, găsesc motivaţie şi plăcere în munca pe care o fac din pasiune pentru vin.“ De producţie efectiv se ocupă de un deceniu doar, deşi gustul vinului bun l-a prins acum 20 de ani în Austria.
„Anul 2009 a fost pentru Ferdi un an special având în vedere că (am produs primul vin şi - n.red.) am avut un eveniment notabil privitor şi la altă mare pasiune a mea, pescuitul la musca artificială, devenind Campion Mondial în Norvegia, cu musca denumită la nivel internaţional «Alexandra».“ Acesta e un nume pe care astăzi îl poartă Cuvée Alexandra, un cupaj de vin alb pe care Fernando Mihăilescu îl face din trei soiuri : Tămâioasă Românească, Riesling Italian şi Sauvignon Blanc.
După ce a descoperit licoarea lui Bacchus în urmă cu două decenii, Fernando Mihăilescu a început să meargă la crame din afara ţării pentru a le vizita şi a învăţa despre această băutură. „Am început să vizitez zone viticole renumite în lume, cu crame butic, învăţând, de la fiecare, cum se face vinul de excepţie.“
În ceea ce priveşte regiunile viticole pe care le apreciez din afara României, menţionează Priorat din Spania. „Aici raportul calitate – preţ este foarte corect, spre deosebire de Franţa şi Italia, unde vinurile sunt bune dar ceva mai scumpe.“
La rândul său, peste tot unde ajunge în lume, Fernando Mihăilescu promovează cum ştie mai bine vinurile româneşti în general, chiar dacă vinurile Cramei Ferdi le vinde doar pe plan local (magazine online şi wine-bar-uri), producţia fiind prea mică pentru export. Nu se gândeşte însă să o extindă pentru că esenţele premium se vând în cantităţi mici.
„Consider că produsul meu s-a promovat singur prin faptul că cei care au avut ocazia să-l încerce au răspândit în jurul lor senzaţia care i-a impresionat în mod plăcut în urma degustării.“
Mulţi dintre aceia care cumpără vinurile Ferdi sunt clienţii casei, nu vin din stradă. La crama din Dealu Mare se vine doar cu programare.
„Mulţi dintre clienţii noştri sunt şi colecţionari de vin, cumpărând şi păstrând vinul în condiţii optime pentru învechire.“ Ei ştiu că vinul alb şi rosé se consumă proaspăt, pe când vinurile roşii, pe măsură ce trece timpul, devin mai bune. „Programăm degustări la cramă pentru iubitori şi cunoscători ai vinului care se organizează în grupuri de 6 până la 12 persoane.“
Fernando Mihăilescu are el însuşi o colecţie de vinuri, dar nu prea mare, după cum zice chiar el. Vrea însă să construiască un spaţiu pentru a pune vinul propriu la învechit, vreo 2.000 de sticle.
„Soiul meu preferat este Fetească Neagră, urmată de cupajele făcute de mine, aflate în portofoliul Cramei Ferdi, precum Cuvée Piţigăia şi Cuvée Paul.“ Vinul alb al cramei Ferdi costă 35-45 de lei, cel rose e 40 de lei, iar roşiile au preţuri ce variază între 50 şi 100 de lei.
„Crama Ferdi are în proprietate 1,5 hectare de viţă-de-vie, plantată acum 10 ani, în regiunea viticolă Dealu Mare. Eu personal lucrez via proprie, precum şi alte 1,5 hectare ale unor vecini care nu se mai pot ocupa de ele, cumpărând apoi de la ei strugurii lucraţi de mine; deoarece când doreşti să obţii vinuri de o calitate superioară trebuie să te îngrijeşti atât de vie, cât şi de selecţia strugurilor.“
Producţia de vin a Ferdi a început acum un deceniu. Primul vin l-a realizat în 2009, dar nu l-a îmbuteliat, doar l-a băut alături de prieteni. Producţia din 2010 a îmbuteliat-o, dar a avut doar un baric, tot pentru familie şi prieteni. Astăzi, producţia Ferdi se împarte astfel: 70% sunt vinuri roşii, 20% albe şi 10% rosé. „Obţinem vin din 10 soiuri de struguri, dintre care 7 roşii şi 3 albe. Vinurile roşii ajung să se învechească în butoaie de stejar, producţia anuală totală fiind sub 10.000 de sticle.“
Când vine vorba de vinuri, Fernando e un om-orchestră. Face tot, de la îngrijirea viţei-de-vie la producţie, degustări şi evenimente. Tot el pune şi capişonul pe sticle şi sigiliul de ceară.
În paralel cu producţia de vin, Fernando Mihăilescu e totodată membru al ADAR (Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România), deci e coleg cu mulţi dintre producătorii şi degustătorii locali.
„În calitate de membru al ADAR am jurizat vinuri provenite din lumea întreagă, în concursuri naţionale şi internaţionale, precum International Wine Contest Bucharest, Concurso Internacional de Vinos Bacchus Madrid, Berliner Wein Trophy şi Portugal Wine Trophy.“
În cadrul ADAR, această asociaţie pe care o descrie ca o şcoală de vinuri, Ferdi şi colegii săi îşi dau întâlnire de 4 ori pe an în diverse zone viticole din România, unde degustă peste 150 de vinuri, „deoarece părerea colegilor specialisiti contează mereu, în vederea îmbunătăţirii calităţii produsului.“
Şi pentru că mereu e loc de mai bine.
Foto: Alina Iancu. - Revino.ro
