Gastronomie

Despre secretele whisky-ului cu Ian Millar, Glenfiddich

21 iun 2015 2482 afişări de Ioana David
Din aceeaşi categorie

S-ar zice că whisky-ul în sfârşit îşi ocupă locul pe care îl merită în piaţa băuturilor fine, în contextul în care popularitatea licorii o rivalizează pe cea a şampaniei, iar investitorii cu nas, dar mai ales cu gusturi fine, au deprins arta colecţiilor lichide. Nimic din cele de mai sus nu face însă ca jobul unor oameni precum Ian Millar, global brand ambassador al Glenfiddich, unul dintre cele două whisky-uri scoţiene încă deţinute de famiile fondatoare, să fie mai uşor. El călătoreşte la fel de mult pentru a spune povestea licorii din Valea Căprioarelor (Glenfiddich înseamnă în celtică Valea Căprioarelor - n.red.) peste tot în lume.

Cel puţin patru luni este plecat în fiecare an pentru a vorbi despre secretele single malt-ului din Speyside, iar până la mijlocul lunii aprilie vizitase deja Islanda, Norvegia, Fin­landa, Suedia, Danemarca, SUA (New York, Las Vegas), Africa de Sud, Marea Britanie (Londra), iar după Bucureşti, unde poposise pentru prima dată, urma să-şi facă bagajele pentru Elveţia, din nou Suedia, apoi Mexic, China, Hong Kong şi Coreea. Şi asta doar în primele şapte luni ale anului.

Se întâlneşte cu barmanii, consumatorii, presa şi încearcă să împăr­tăţească cât mai mult din experienţa de mai bine de 40 de ani pe care a strâns-o în industria whisky-ului. Nu se declară un expert în whisky, dar recunoaşte ironic că ştie mai multe despre acest subiect decât majoritatea oamenilor.

„Modul în care se prepară este cel mai bine păstrat secret al unei sticle de whisky“, spune el. De exemplu, un single malt este whisky-ul care provine de la o singură distilerie, învechit cel puţin trei ani în butoaie de stejar.

„Sunt multe moduri în care se poate bea un whisky şi noi le susţinem pe toate atâta timp cât oamenii se bucură de băutură. În Mexic spre exemplu totul este despre gheaţă, la fel şi în America. Dacă te apuci să comanzi un whisky fără gheaţă se uită la tine ca şi cum ai fi nebun. Cei din Asia pot pune gheaţă dar la fel de bine îl pot bea şi simplu, ori îl amestecă în ceai. Diferite ţări au diferite moduri în care se pot bucura de un whisky.“

O discuţie cu Ian Millar demontează multe mituri despre whisky. Dacă mulţi barmani ar spune că un whisky folosit într-un cocktail este unul irosit, Millar nu este este de aceeaşi părere. „Nu e nimic rău în a folosi un whisky de 12 sau de 15 ani în cocktail. Dar personal nu aş face aşa ceva cu unul de 18 ani, pentru că vrei ca lichidul să aibă forţă.“

Cât despre vârsta whisky-ului, brand amasadorul spune că există o limită până la care poate fi consumat, dincolo de care este un dezastru. El a identificat-o la 70 de ani. A încercat şi o sticlă veche de 95 de ani, însă s-a dovedit o experienţă îngrozitoare. „Am băut-o numai pentru că ştiam că este veche“. Gustul unui whisky se formează în timpul învechirii în butoaie iar în momentul în care este îmbuteliat şi sigiliul pus pe sticlă, acesta nu se mai modifică.“

Un alt mit despre whisky este că odată desfăcută o sticlă, ea poate fi păstrată şi ani deoarece gustul nu se schimbă. Când aude asta Ian Millar râde cu poftă. Răspunde că nu ar avea de unde să ştie.

„În Scoţia nu facem asta, întotdeauna golim sticla atunci când o desfacem. Nu păstrăm sticlele pe jumătate pline.“

Mesajul său este că oamenii ar trebui să încerce orice tip de whisky, întâi din sticle mici pentru a vedea ce le place. Este cel mai simplu mod în care pot ajunge să cunoască tăria şi nici nu ajung să cheltuiască sume mari pe ceva ce poate nu le e pe plac.

Whisky-ul este o băutură puternică, aşa că de obicei se savurează seara şi în timpul week-end-ului, pentru ca a doua zi să nu fie necesar să conduci maşina. A devenit o băutură ce poate fi băută ori înainte, ori după cină, mai spune Ian Millar, ba chiar merge mai departe spunând că ar merge la fel de bine încercat un pahar chiar şi înainte de micul dejun. Evident, glumeşte.

Un sfat pe care l-ar avea pentru oamenii de afaceri ar fi să investească în sticle de whisky, pentru că au potenţialul să-şi dubleze valoare în patru-cinci ani.