Gastronomie

De suflet, de statut, de gustibus… GALERIE FOTO

22 oct 2012 1097 afişări de Roxana Pricop
Din aceeaşi categorie

Restaurantele "de suflet" sunt genul de localuri care te primesc oricând la masă cu braţele deschise. Aici vii cu prietenii apropiaţi sau cu familia să îţi tragi sufletul după o zi încărcată. Ospătarii te salută din priviri când intri pe uşă, iar deseori te conduc la masa la care stai de obicei şi ştiu ce vin preferi. Şi cel mai important, în meniu găseşti întotdeauna ceva care te face fericit.

Pentru Violeta Moraru, acţionar la Azuga Waters, un astfel de loc este Bonne Bouche din Centrul Vechi, unde preferă să ia cina alături de familie. Aici, printre specialităţile din meniul de inspiraţie franceză recomandă antricotul argentinian, somonul tartar şi paté-ul de foie gras, dar şi deserturile precum spuma de vanilie cu fructe de pădure.

Restaurantul La Dolce Vita, de pe Strada Occidentului 44, este un alt local "de suflet", cunoscut paradoxal mai mult de expaţii din Bucureşti. Aici găseşti de peste 10 ani unele din cele mai bune feluri de mâncare italieneşti din capitală. Melanzane parmigiana, vitello tonnato sau risotto cu nero di sepia sunt doar câteva delicatesele din meniu. Proprietarul afacerii trece din când în când pe la mese şi discută cu clienţii, ospătarii sunt mereu amabili şi îşi amintesc că la desert comanzi de obicei tiramisu, iar atmosfera, mai ales seara este relaxată şi internaţională.

Un loc prietenos, dar şi trendy este şi Rue du Pain din Floreasca, care în dimineţile de weekend se animă cu lume bună şI diversă, printre care "fashionistas" , artişti dar şi oameni de afaceri, de data asta fără costume şi cravate. Aici întâlneşti întotdeauna o figură cunoscută iar meniul pentru mic dejun este printre cele mai bune din oraş- croissante calde, sandvişuri dichisite şi deserturi delicioase.

La Viena, în zilele de dumincă, restaurantele de acest gen organizează şi brunchuri şi sunt de obicei asaltate de familii şi prieteni care încep dimineaţa cu un pahar de prosseco şi se întind la poveşti până după prânz, povesteşte un bancher român care a lucrat pentru Erste Bank Viena, timp de trei ani, înainte de a se întoarce în România. Tot în categoria restaurantelor "ca la mama acasă" sunt şi localurile mai mici, unde gătesc chiar proprietarii, precum Violeta's Vintage Kitchen sau Oskar al lui George Butunoiu.

"Noi nu avem meniu fix, gătim ce găsim mai bun la piaţă în ziua respectivă. Nu avem nici feluri de mâncare sau vinuri ieşite din comun sau exclusiviste. La noi mâncarea e bună pentru că o facem cu produse de la ţară. Clienţii tocmai asta apreciază, că găsesc de fiecare dată altceva - e ca un fel de surpriză; totuşi, cred că unele deserturi sunt apreciate în mod particular, pentru că ne tot întreabă clienţii de ele atunci când nu le facem în zilele respective", spune head-hunterul George Butunoiu, proprietarul restaurantului Oskar.

Lui Florentin Ţuca, partener la casa de avocatură Ţucă, Zbârcea şi Asociaţii, îi place plăcinta făcută-n casă la Oskar, în timp ce Alina Culcea, director general adjunct al Actavis, îşi aminteşte cu " mare drag şi poftă de salata de avocado, ton şi wasabi".

În restaurantele "de statut" revii de obicei pentru că doar aici găseşti anumite preparate rare şi scumpe, o listă de vinuri exclusiviste şi vecini de masă cu un anumit statut social. Un astfel de restaurant este Negresco, unde amenajarea rafinată e inspirată din stilul de braserie pariziană de epocă. Cel mai scump preparat din meniul Negresco este file-ul Royal, o delicatesă din muşchi de vită cu foie gras de gâscă şi piure cu trufe. Însă în topul preferinţelor culinare ale celor care trec pragul Negresco este tapas-ul românesc (o interpretarea mioritică a celebrului aperitiv spaniol) şi carpaccio-ul de viţel cu salată de păpădie. Colecţia de vinuri rare e un alt motiv pentru care localul a intrat pe lista restaurantelor "de status". Cel mai scump vin din meniul Negresco este un vin franţuzesc roşu, Chateau La Lagune, însă meniul este asezonat cu soiuri rare româneşti precum Aniversare Merlot de la Davino 2006 şi Magnum Prince Matei 2000.

Pentru Valentin Ţuca, CEO la compania de brokeraj AON, restaurantul Casa di David este locul preferat pentru o cină specială. Casa di David este printre cele mai longevive restaurante exclusiviste din Bucureşti, unde cu greu găseşti o masă liberă dacă nu faci rezervare din timp, mai ales dacă în bucătărie sunt invitaţi să gătească bucătari de stele Michelin, aşa cum se întâmplă periodic.

Tot în categoria restaurantelor ce fac o declaraţie despre statutul social al mese­nilor este şi Patrizia Ristorante, amenajat într-o casă de epocă, elegantă, din zona Moxa. Aici găseşti în principiu aceleaşi preparate apreciate înainte la Osteria Gioia, printre care scoici St Jaques, creveţi în sosuri exotice sau tartar de ton, ase­zonate cu un pahar de vin bun.

Şi steakhouse-urile din Bucureşti se încadrează în aceeaşi categorie de restaurante "statut" pentru că sunt puţine şi exclusiviste. Prime Steak and Seafood din hotelul Radisson Blu are în meniu cea mai bună carne de vită din lume Irish Hereford, JW Steak House din Marriott se mândreşte cu reţete inedite de preparare a cărnii iar Osho are în lista de vinuri cel mai scump soi din lume, Petrus. Despre Osho, Violeta Moraru, acţionar la Azuga Waters, spune că aici a mâncat cea mai bună fripură de miel din Bucureşti.

În restaurantele "de vacanţă" intri pentru că vrei să regăseşti sau să-ţi imaginezi gustul vacanţelor petrecute undeva în India, Japonia sau chiar mai aproape, în Spania, de exemplu.

Un astfel de loc este restaurantul indian Karishma despre care avocatul Florentin Ţuca spune că "pare murdar, dar e curat. Pare sărăcăcios, dar e bogat. Pare vegetarian, dar e copios. Pare că are vinuri bune, dar n-are". Din meniul de la Karishma, Dorin Catană, proprietarul companiei de affiliate marketing CashCow, a încercat bucăţile de miel în sos uscat de roşii şi ceapă. Tot Dorin Catană spune că pentru gastronomie japoneză preferă restaurantul Benihana. "Deşi nu am fost niciodată în Japonia, cred că "Benihana" din cadrul hotelului Howard Johnson este autentic şi datorită bucă­tarilor care fac un adevărat spectacol la teppanyaki". Alinei Culcea, directorul Actavis, i-a rămas în "minte şi în suflet", salonul levantin de la restaurantul La taifas. "Aici întâlneşti atmosfera autentică a unui restaurant din Orient, de la bucătărie până la decoraţiuni, de la modul de prezentare a meniului la felul în care eşti întâmpinat de ospătari".

Exotic este şi Alioli, de pe strada Popa Tatu nr. 4, cu meniul său autentic spaniol şi serile dedicate flamenco-ului. Numele restaurantului vine de la un sos specific spaniol care este de altfel adus clienţilor la începutul mesei, din partea casei. La Alioli găseşti cele mai savuroase Paella, cu fructe de mare sau pui, şi coadă de taur în vin, specialitatea casei, care trebuie comandată alături de o porţie de cartofi prăjiţi. Toate acestea sunt pregătite de un bucătar portughez care a stat în Spania, de altfel toţi cei care lucrează în restaurant au locuit ani buni în Spania, aşa că sunt în măsură să-ţi răspundă la orice întrebări legate de cultura gastronomică a ţării.

Restaurantele "de experimente" sunt adorate de gurmanzii curajoşi.

O fire mai conservatoare ar spune cu siguranţă că un pahar de spumă de cartofi, servită alături de o linguriţă de Campari, este un fel de anecdotă culinară, când de fapt e vorba de bucătăria moleculară.

În Bucureşti experimentele moleculare au început în urmă cu aproximativ trei ani, dar trendul nu şi-a găsit mulţi pretendenţi aşa că poate fi încercat doar în puţine locaţii din capitală.

La deschiderea noului său restaurant din Centrul vechi Jakob Hausmann a realizat un desert folosindu-se de o seringă, un balon şi un recipient pentru criogenare. În meniul restaurantului, alături de specialităţile tradiţionale ale casei se regăsesc întotdeauna şi câteva încercări de bucătărie moleculară.

Anul trecut şi restaurantul Collage a adus în meniu o combinaţie între bucătăria haute cusine şi cea moleculară denumită fusion cuisine.

La Collage, meniul este în întregime modelat de master chef-ului Roberto dal Seno care armo­nizează ingrediente italiene cu reţete franceze, combinaţii originale şi tehnologii de ultimă oră. Produsele din meniul sezonier sunt descompuse şi compuse din nou printr-un procedeu sofisticat devenit deja rutină în bucătăriile/laborator ce experimentează cu bucătăria moleculară.

În afară, experimentele au trecut de gas­tronomia moleculară şi se îndreaptă din nou spre natură şi simplitate.

De exemplu, unul dintre cele mai cunoscute preparate ale lui Rene Redzepi, bucătarul şef de la faimosul restaurant danez "Noma", este simplu intitulat "the hen and the egg" - un platou cu un pat de fân peste care este aşezată o tigaie încinsă în care este prăjit un ou de raţă sălbatică, la care se adaugă frunze proaspete de spanac şi de ierburi sălbatice, sare şi sosuri naturale. Oaspeţii restaurantului danez sunt încurajaţi să gătească ei înşişi acest preparat, sub îndrumarea atentă a bucătarului, bineînţeles.