Gustă votca din iarba zimbrului, înainte să dispară din cauza încălzirii globale
Zubrovska poate fi considerată votca cu cea mai inedită reţetă dintre toate mărcile din lume şi ar putea dispărea mai devreme decât ne aşteptăm. În traducere „Vodka Zimbrului“, această tărie îşi are originea în pădure Bialowieza, ţinutul de baştină al zimbrului. Aici este singurul loc unde creşte iarba zimbrului, hrana preferată a animalului naţional al Poloniei, care este de secole venerată de localnici ce o consideră o iarbă binecuvântată aromată. În fiecare an, în luna iunie, iarba este culeasă manual pentru ca apoi timp de şase zile în distilerie să fie extrasă esenţa sa aromată, care este maturată în butoaie de stejar timp de două luni. Vodka este de fapt produsă, din timpul iernii, din secară cultivată în regiune, de 40 de familii, în cadrul unui proces care implică şase distilerii, filtrare şi apoi adăugarea apei de izvor de la 60 de metri adâncime.
Înainte de îmbuteliere se adaugă un fir de iarba zimbrului şi astfel se încheie procesul de fabricaţie. Şi astfel votca făcută din iarba zimbrului este gata şi poate fi încercată înainte să o „înghită“ încălzirea globală.
Încearcă una dintre ultimele beri de abaţie din lume
Berea Affligem este una dintre ultimele 22 de beri de abaţie din lume şi este produsă în fabrica de la Affligem după o metodă cunoscută în lumea vinurilor rare sub numele de „methode traditionnelle“.
În 1704 şase cavaleri au renunţat la armuri pentru a îmbrăca robele călugăreşti şi au început să producă berea care astăzi poartă numele comunei din Flandra (una dintre cele trei regiuni ale Belgiei) - Affligem. Berea era o alternativă la apa contaminată care exista în abaţie şi era consumată în principal în perioada Postului Paştelui. Totodată, berea era o modalitate de a strânge fondurile pentru supravieţuirea mănăstirii.
Procedeul de producţie presupune ca sticlele să fie umplute cu bere, după care li se adaugă cantităţi mici de zahăr pentru ca apoi timp de 14 zile să fie lăsate să se odihnească într-un beci încălzit. În acest timp drojdia transformă zahărul în alcool, iar în final aceasta se adună pe fundul sticlei. Sigiliul fiecărei sticle aminteşte de abaţie, iar paharul din care ar trebui să se servească Affligem este de asemenea de inspiraţie medievală.
Go American! Bea vin dintr-o sticlă King size, de 15 litri
Se spune că vinul dintr-o sticlă de 15 litri este mai bun datorită concentraţiei mai mari, iar despre vinul rosé, în particular, se spune că deşi nu are personalitatea vinului roşu sau a celui alb, te face să-ţi doreşti să bei mult, mai ales vara.
Aşadar un vin rose într-o sticlă de 15 litri este combinaţia perfectă, câştigătoare mai ales pe pământ american, dar mai nou, şi în cluburile din România.
Branduri de vin precum Belaire Rose sau Cloud Chaser Rose au pariat tocmai pe această combinaţie perfectă şi au lansat şi pe piaţa din România aceste sortimente de rose, originare din Provence-Alpes-Côte d’Azur, o zonă idilică din sudul Franţei.
Ca şi Belaire, şi Cloud Chaser Rose, e disponibil în sticle clasice, dar şi în sticle mai mari, de până la 15 litri. Oricum vinul rosé se anunţă încă de la începutul primăverii ca va fi la mare căutare anul acesta.
Bea cel mai vechi rom, dar fără Cola
Într-o perioadă în care era whisky-ului şi coniacului apune, o nouă tărie câştigă teren şi se impune pe scena internaţională a băuturilor spirtoase: romul. Când spui rom, spui automat Cuba, statul care livrează lumii cele mai mari căntităţi din băutura obţinută din trestie de zahăr. Iar printre romurile cu vechime din Cuba se numără Matusalem, cel care se produce după aceeaşi reţetă de 135 de ani. Matusalem, la fel ca şi alte tării, şi-a câştigat renumele în timpul Prohibiţiei din SUA, a „migrat“, iar astăzi se produce în Republica Dominicană.
Despre formula prin care se produce nu se cunosc multe, ci doar că se foloseşte procesul de distilare Solera pentru sherry, brandy şi cognac (care presupune folosirea unui sistem supraetajat de butoaie, în care în partea de jos sunt puse cele mai vechi băuturi care sunt primele îmbuteliate, iar apoi sunt completate din romurile din etajele superioare pentru a se face loc romurilor tinere). Ca urmare, Matusalem şi-a câştigat renumele de cognac-ul romurilor, iar astăzi pasionaţii ştiu că se poate consuma straight sau doar cu cuburi de gheaţă.
Experimentează cu cât mai multe reţete de cocktail
În căutarea mixului perfect pentru cocktailuri, barmanii s-au întors în secolul al 18-lea unde încearcă să găsească o mică parte din gustul autentic al trecutului.
Este şi cazul maestrului Salvatore Calabrese, care în cadrul localului său de pe Park Lane (Londra), a pus la loc de cinste o sticlă de Clos de Griffier Vieux Cognac din 1788, anul dinaintea Revoluţiei Franceze.
Noul meniu al lui Calabrese conţine 12 cocktailuri clasice, create pornind de la băuturi contemporane, dar cărora li se adaugă şi o notă de „colecţie“. Cognacuri de pe vremea lui Napoleon, absinturi dinainte să fie interzise, Bacardi pre-Castro sau ginul old-style atrag tot mai mult investitorii care doresc să dezlege reţetele vechi din lumea spirtoaselor.
Există însă şi mixologi pentru care inspiraţia vine din prezent sau viitor, din spectacolele de lumină şi proiecţii laser şi pentru care reţetele simple nu dau greş. Kenji Jesse, unul dintre cei mai cunoscuţi mixologi din lume, propune spre exemplu, o reţetă de fresh din suc de grapefruit, apă tonică şi Smirnoff Black peste care se adaugă o felie de grapefruit roşu, numai bun de comandat la o ptrecere Illuminato.
Tot Smirnoff Black este responsabil şi pentru cocktailul de vară Marmalade Zest care necesită 40 ml Smirnoff Black, 2 linguri de marmeladă, 2 picături de bitter de portocale şi suc de mere. Ingredientele se toarnă într-un shaker plin cu gheaţă şi se agită bine, ca apoi conţinutul să se strecoare într-un pahar de cocktail refrigerat şi să se garnisească cu o coajă de portocală.
Descifrează simboluri, în paharul din faţă
Jack Daniel a început la o vârstă fragedă să lucreze pentru un predicator luteran care deţinea un magazin şi producea whiskey. Jack îl ajuta cu afacerile magazinului, iar apoi îi cerea
să-l înveţe meserie. S-a dovedit că avea un talent deosebit pentru a face whiskey, astfel că nu a durat decât puţin timp până când acesta a fost partener cu drepturi depline în afacerea predicatorului. De fapt nu a fost nicio surpriză că atunci când predicatorul s-a retras, Jack a decis să-i cumpere afacerea. Toate acestea se întâmplau când Jack Daniel avea 13 ani. Însă nimeni nu ştie exact când anume a începutul tânărul Jack să producă whisky la fel cum nimeni nu ştie care exact de unde vine numele Old No. 7. Există o poveste care spune că Jack a încercat şase reţete până a ajuns cea pe care a dorit-o, alţii spun că el a numit whiskey-ul Old No. 7 pentru a adăuga un pic de noroc fiecărui „noroc“. Potrivit unei alte poveşti, acesta a fost numărul de transport pe calea ferată al unui butoi.
Astăzi Jack Daniel’s se produce într-un singur loc: în Tennessee, în apropierea unui izvor de apă de origine calcaroasă ce provine dintr-o peşteră, unde apa curge pe toată perioada anului la 3.000 de litri pe minut şi la o temperatură constantă de 13 grade.
Pune la păstrare unul dintre cele 300 de vinuri de 100 de puncte Parker
Există aproximativ 300 de vinuri în lume care au fost notate cu 100 de puncte de către celebrul Robert Parker, unul dintre cei mai cunoscuţi critici de vin din lume, care poate influenţa preţurile noilor sticle ce se lansează în Bordeaux. Parker acordă vinurilor note între 50 şi 100 de puncte (numite puncte Parker) astfel: vinurile excelente au peste 90 de puncte, cele extraordinare au peste 95 de puncte, iar cele perfecte au 100.
În 2009, din pivniţa Castelului Pontet Canet iese vinul pe care specialişti îl recomandă să fie consumat abia după 2030 şi care primeşte râvnitele 100 de puncte Parker.
Este un cupaj care are în compozitie majoritar Cabernet Sauvignon, din regiunea Pauillac.
Vinul este popular în principal printre fondurile de investiţii, dar a intrat şi în graţiile altor critici de vin. Pontet Canet s-a numărat printre primele podgorii din Medoc care au folosit Cabernet Sauvignon în secolul 18. Tradiţiile se păstrează şi astăzi pe proprietatea de 120 de hectare, unde se folosesc caii pentru a transporta strugurii (şi se intenţionează să se renunţe şi la tractoare).
