Despre pandemie am scris şi am spus multe. La fel ca mine a făcut toată lumea. Acest eveniment ne-a transformat pe toţi în scriitori şi editorialişti - unii pe reţelele sociale, alţii pe alte platforme. Cert e că am spus de rău câte şi mai câte. Şi cu cât timpul trece, nemulţumirile se înmulţesc, la fel şi frustrările.
Puţine lucruri bune s-au scris despre acest eveniment care a venit pe nepusă-masă şi a dat peste cap o lume. Cel mai des menţionat avantaj a fost popularizarea muncii de acasă pentru cei mulţi şi remote pentru o mică parte.
Mie nu mi-a plăcut niciodată să lucrez de acasă. Nu pentru că nu aş avea spor. Sau pentru că mănânc mai mult şi mai nesănătos. (Am auzit şi varianta asta.) Ci pentru că întotdeauna eu m-am hrănit cu energia oamenilor din jur. Poate ajuta şi comunitatea. Poate ţine şi de natura jobului. Cert e că, atunci când s-a ivit ocazia, m-am întors. Zi de zi la birou. Nu mai era la fel. Lipseau oamenii, mulţi dintre ei cel puţin. Şi totuşi, era o oază de normalitate într-o lume nebună, nebună, nebună.
A venit septembrie şi am plecat în concediu. Iar apoi, am decis să mai rămânem să lucrăm remote. Din Grecia. Şi mi-am dat seama că nu e la fel ca a munci de acasă. Nu doar pentru că vezi marea de la geam şi asculţi muzica valurilor în timp ce scrii, ci şi pentru că ajungi să simţi altfel o destinaţie. Ajungi să te cunoşti cu cafegiul care nu te mai întreabă iar şi iar dacă vrei zahăr. Ajungi să găseşti restaurantul preferat unde să mănânci iar şi iar creveţi saganaki. Ajungi să faci baie dis-de-dimineaţă sau măcar să faci baie de soare la prima oară şi să fii primul pe plajă.
Ei bine, după o lună în Grecia am ajuns să visez cum pe viitor aş mai putea evada la fel. În diferite locuri de lume. În destinaţii populare sau nu prea. Şi să nu fiu doar turist ori călător, ci un om care munceşte şi se bucură altfel de locuri.
Nu vreau să mă mut şi să muncesc permanent de pe o plajă din Bali. Sau dintr-un sat uitat de lume din Franţa. Dar vreau să pot să-mi iau lumea în cap din când în când. Şi să muncesc remote.
Şi ce a făcut pandemia asta bine, dacă pot să zic aşa, e că m-a învăţat că pot munci cu drag şi spor şi din alte locuri decât de la birou. Şi atât de bine am muncit că deja mă gândesc la o nouă destinaţie. Păcat că sunt prea multe opţiuni bune!
Iar până una-alta, am revenit la birou!
Dacă pe parcursul unei luni vi se face atât de dor de noi că nu puteţi aştepta următoarea ediţie print, ne găsiţi şi online.
Suntem prezenţi atât pe site-ul revistei da.zf.ro, cât şi pe Facebook la @DAPremiumZF unde, cu un simplu like, ne putem „împrieteni“ şi vă putem inspira cu noutăţile din industria de lux şi lifestyle. Vom celebra împreună arta de a trăi frumos cu cele mai importante lansări de parfumuri, modele de maşini sau colecţii de modă. Nu vom uita nici deschiderile de restaurante, galerii de artă sau magazine.
Cristina Roşca este Editor-şef După Afaceri Premium
