Raynald Aeschlimann, vicepreşedintele şi directorul intenaţional de vânzări, retail şi distribuţie al Omega, brand de ceasuri din segmentul înalt de preţuri care face parte din portofoliul grupului Swatch, spune că industria trebuie să se adapteze acum la creşterile de o cifră, dar, cu toate acestea, personal, nu se poate plânge de evoluţia cererii, fiind sigur de un atribut esenţial al pieselor pe care le reprezintă: arta care pulsează sub cadranele perfect lucrate.
„Swatch i-a făcut pe oameni să poarte ceasuri. Ceea ce vedem acum (apariţia ceasurilor inteligente - n.red.) nu are nimic de a aface cu arta realizării unui ceas. Omega nu este un smart watch, nu este un bun electronic, este un brand aspiraţional“, spune Aeschlimann.
Cetăţean elveţian, licenţiat în economie şi cu un MBA la Universitatea din St. Gallen, Aeschlimann a devenit membru al conducerii extinse a Swatch în 2013, iar din 2001 ocupă funcţia de vicepreşedinte şi director internaţional de vânzări, retail şi distribuţie pentru Omega. Aeschlimann lucrează pentru Omega din 1996, prima funcţie ocupată fiind cea de marketing project manager.
Swatch este cel mai mare jucător din industria ceasurilor, având un portofoliu extins de branduri pe aproape toate palierele de preţ. Aerul rarefiat al luxului este împărţit între câteva mărci printre care se numără Breguet, Harry Winston, Blancpain, Glashütte Original şi nu în ultimul rând Omega.
„Avem 140 de magazine proprii. De exemplu, în anii 2000 aveam 7.000 de puncte de vânzare, iar acum avem sub 3.000. Nu poţi să fii chiar peste tot. Acum suntem numai în zonele în care se pot vinde obiecte de lux. Media noastră de preţ este de circa 6.000 de dolari. Acum 10 ani media era de 2.000 de dolari“, explică Raynald Aeschlimann.
Pentru vicepreşedintele Omega lucrurile par a fi destul de clare, deşi industria elveţiană a ceasurilor trece printr-o perioadă tulbure.
„Niciodată nu foloseşti tot ce ai pe telefon sau nu-ţi cumperi un Hermes (o geantă - n.red.) pentru că te ţine 300 de ani, dar plăteşti un preţ pentru că ştii că tehnologia, meşteşugul din spatele acestor piese sunt uimitoare. Este o provocare ceea ce se întâmplă acum, dar eu cred că ceasul este o achiziţie emoţională“, spune Raynald Aeschlimann.
În plus, mărcile de talia Omega mai au câţiva aşi în mânecă, posedă anumite strategii prin care-şi ţin publicul aproape.
De exemplu, clientela feminină a fost în ultimii ani tot mai activă, din ce în ce mai avidă de modele mai complicate, motiv pentru care acum aduce circa 50% din vânzările totale ale Omega. Ţinând cont de acest lucru, politica firmei a fost croită cu multă grijă pentru acest segment.
„De cele mai multe ori ceasurile pentru femei sunt de fapt variante de ceasuri de barbaţi de dimensiuni mai mici. Asta fac majoritatea companiilor de ceasuri, dar nu şi noi. Acum vindem proporţii egale de ceasuri pentru femei şi bărbaţi“, explică Raynald Aeschlimann.
Un alt lucru de care firma ţine cont este frecvenţa cu care se lansează modelele. În contextul în care preţul mediu pe o piesă Omega este de circa 6.000 de dolari, potrivit spuselor lui Raynald Aeschlimann, mulţi dintre cumpărătorii unor astfel de piese fac achiziţia şi ca o investiţie.
„Pentru un cumpărător de ceas de lux nu poţi deodată să scoţi modele la fiecare şase luni. Îi strici investiţia.“
Potrivit reprezentantului Omega, China continuă să fie cea mai bună piaţă pentru brand, anul trecut fiind caracterizat de Aeschlimann ca fiind foarte bun. Pentru anul acesta, se păstrează optimismul, dar în doze mai moderate, în ton cu evoluţia generală a pieţei.
„Anul trecut a fost foarte bun, dar trebuie să ne obişnuim cu creşterile de o cifră. Oricum nu mă pot plânge“, conchide Aeschlimann.
Citiţi mai multe analize, dar şi interviuri în exclusivitate cu cei mai importanţi executivi din industria orologeriei de lux în prima ediţie a catalogului de ceasuri şi bijuterii premium, Timpul Luxului.
