Auto

Care este legătura dintre Jaguar, Andy Murray şi Wimbledon, turneul de tenis unde jucătorii poartă obligatoriu alb iar spectatorii consumă neapărat căpşune cu frişcă? Galerie Foto

13 sep 2016 2300 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

„Anglia este destul de deprimată în acest moment. Avem nevoie de un nou prim-ministru, un nou manager pentru echipa de fotbal, un nou prezentator pentru Top Gear (una dintre cele mai cunoscute emisiuni din lume dedicată sectorului auto - n. red.), iar Ţara Galilor pierde (la Campionatul European de Fotbal - n. red.), aşa că spune-ne cum este să fii ultima speranţă a naţiunii?“, îl întreabă pe 7 iulie un reporter al BBC pe Andy Murray, la două săptămâni după Brexit. „Chiar aşa de rău este?“, îi răspunde glumind jucătorul de tenis. Maestru al aparenţelor. „Eşti ultima noastră speranţă, Andy“, îi spune jurnalista. Pe 10 iulie, Murray câştiga pentru a doua oară în viaţa lui turneul de la Wimbledon. Maestru al tenisului.

Chiar înainte de a începe competiţia, pe 21 iunie, Murray devenea ambasador al Jaguar, una dintre mărcile care oglindesc cel mai bine luxul britanic. Două zile mai târziu, Marea Britanie spunea ADIO Europei, alegând să se rupă de o comunitate din care însă nu a făcut parte niciodată cu adevărat.

Murray este scoţian, iar în 2014 Scoţia a votat să rămână alături de Marea Britanie, dar anul acesta Marea Britanie a decis să iasă din UE deşi scoţienii vor să fie în continuare membri ai celei mai diverse comunităţi de ţări din lume.

Jaguar, marca auto care în primăvara anului trecut a devenit sponsorul Wimbledon punând la dispoziţia participanţilor la competiţie 170 de limuzine de lux, este nava amiral a luxului auto britanic, dar din 2008 este deţinută de indienii de la Tata Motors.

Simţiţi superba ironie, jocul filigranat al aparenţelor? Britanicii sunt maeştri, ei l-au inventat, iar anul acesta Wimbledon-ul a devenit cel mai grandios teatru pentru această reprezentanţie.

Wimbledon se ţine an de an pe All England Club, un complex londonez care în perioada campionatului este invadat de turişti, oameni cu averi obscene, dar şi curioşi de rând. Străzile erau dominate de bestiile pe patru roţi livrate de Jaguar. Negre. Silenţioase.

În ziua în care am participat pentru prima dată la Wimbledon, jucau Stan Wawrinka, Juan Martin del Potro, Serena Williams, Roger Federer, dar şi Novak Djokovic. Bestii.

Wimbledon nu este unic doar prin istoria sa, ci şi prin detaliile care-l duc într-o categorie proprie.

„Cum, nu ai gustat încă un Pimm’s?“, mă întreabă un domn. Recunosc că nu, cu acea jenă pe care o ai când te trezeşti în faţa a 10 furculiţe şi nu ştii cu care să mănânci desertul. Pimm’s este băutura oficială a turneului, un lichior cu limonadă, cu frunze de mentă şi evident inevitabilele bucăţele de căpşune. De ce inevitabile? Pentu că în afară de Pimm’s, la Wimbledon se consumă cantităţi uriaşe de căpşune cu frişcă. De fapt, în cele câteva zile de turneu, se consumă tot atâtea căpşune câte consumă londonezii într-un an. La Wimbledon niciun jucător nu are voie să se îmbrace în altceva decât în alb. Atât. Impecabil. Fără discuţii.

Dar dintre toate lucrurile care atrag atenţia la Wimbledon, Center Court, arena unde se bat în revere perfecte gladiatorii tenisului are un magnetism aparte. Experienţă destinată pentru puţini, râvnită de mulţi, dar sunt numai 15.000 de locuri. Deşi nu s-ar fi spus, anul acesta a fost cu ceva mai mult noroc.

„Ca parte a unei campanii numite Feel Wimbledon (Simte Wimbledon-ul - n.red.), constructorul auto de lux Jaguar a venit cu o idee interesantă de a-şi lega brandul cu evenimentul sportiv de­venit deja iconic“, scriu jur­naliştii de la AdWeek.

Astfel, Jaguar a distribuit nişte brăţări spe­ciale către un anumit număr de spectatori de la Wimbledon. Sen­zorii din aceste brăţări măsurau pulsul, mişcarea şi nivelul sunetului, trimiţând datele către o cameră special amenajată de Jaguar unde un software putea să transforme aceste date într-o imagine care să oglindească emoţia din public.

Mai departe, aceste imagini au fost transmise prin nişte ecrane amplasate pe reţeaua vastă de căi ferate din UK. În loc de 15.000 de spectatori, Jaguar a interacţionat cu milioane de priviri, în timp ce 170 de limuzine de lux făceau ordine pe străzile de lângă Wimbledon.

În interior, lumea se simţea grozav. Mâncarea era bună, paharele de Pimm’s se consumau într-un ritm alert, jocurile importante trebuia să înceapă, dar era şi un elefant mare în „cameră“ care abia aştepta să fie băgat în seamă: Brexitul.

„Pentru noi acum este business as usual, dar suntem într-un fel de limbo (perioadă de aşteptare - n. red.). Lumea vrea să vadă cine va fi noul premier, dar până atunci nimeni nu mai cheltuieşte, nimeni nu mai investeşte“, îmi spune o specialistă în comunicare din cadrul Jaguar.

Însă, un bilet în finala de la Wimbledon costa peste 2.500 de lire sterline, iar terenul a fost plin.

Serena Williams, pe care am avut privilegiul de a o vedea într-o desfăşurare de forţe de un magnetism animalic, a câştigat finala sa. Când am fost eu la meci, unul înainte de marea finală, toată lumea ţinea cu adversara ei. Nimeni nu auzise de ea, dar toţi aveau nevoie de cineva care să-i arate femeii de abanos că nu este invincibilă, că greşeli se întâmplă, că cei slabi au şansa lor. Nu mor caii când vor câinii, iar Serena este un armăsar pursânge, crescut pe teren, pe care doar propriul ei trup o va învinge. M-am trezit urlând pentru victoria americancei, deşi iniţial şi eu doream să piardă. „Aşteptarea pentru mine este uriaşă, acesta este cel mai mare turneu de tenis pe care îl avem noi. Center Court nu este cel mai zgomotos teren, dar se simte ca şi cum ar fi pentru că tăcerea aceea este uluitoare. Tăcerea încarcă de intensitate atmosfera. Pre­siunea de aici mă face să mă concentrez mai tare“, spunea Andy Murray în filmul realizat cu Jaguar prin care dincolo de 15.000 de norocoşi din Center Court, alte câteva milioane au putut simţi splendoarea terenului de la Wimbledon.

Tăcerea aceea era totul. Tăcerea de pe teren. Zgomotul ierbii şi capetele întoarse. Stânga, dreapta, stânga, dreapta. Motorul imperceptibil al limuzinelor de lux. Bulele care se ridică din paharele de şampanie. Afară e furtună, Brexitul încă ne ţiuie în urechi, dar Wimbledon-ul este protecţie. Teren de tenis şi cea mai importantă scenă a jocului de-a apa­renţele. The show will go on.