Arts & Design

Viaţa la bloc altfel: Cum arată unele dintre cele mai spectaculoase proiecte rezidenţiale care fac uitată noţiunea de "cartier dormitor"

15 mar 2018 4140 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Tendinţa de urbanizare este evidentă, mai ales după ce visul traiului tihnit la periferia oraşului s-a înnămolit în promisiuni false de infrastructură. Astfel, viaţa la bloc este mai actuală ca niciodată, frumuseţea acestei schimbări fiind dată de un singur lucru: blocul din cartierul dormitor s-a transformat într-un bloc ascultător, care nu creşte decât după ce a înţeles perfect ţesătura urbană din care va face parte.

„Cartierul şi vecinătatea nu reprezintă un fundal, ci baza proiectului. Ideea de adaptare, adecvare şi răspuns la loc, de grefă, a condus la o flexibilitate şi la o individualizare a proiectelor noastre care pleacă de la un caracter al locului în care se aşază, fără a-l imita“, spun arhitecţii de la biroul ADNBA.

Dacă blocurile din clasicele cartiere dormitor au fost proiectate şi gândite la scară mare, fără a se raporta cumva la context, azi contextul determină rezultatul.

„Încercăm să nu preluăm modele de locuit sau să reinterpretăm formal, ci încercăm ca noile clădiri de locuinţe colective inserate într-un context urban să devină parte a acelui peisaj şi să ducă mai departe o cultură a locuirii, cu accent asupra spaţiilor comune sau private precum terase generoase, curţi înguste, grădini şi locuri de întâlnire, filtre şi spaţii intermediare şi o civilizaţie deschisă către stradă cu activarea oraşului prin propunerea spaţiilor publice şi comerciale la nivelul parterului“, mai spun reprezentanţii ADNBA.

Acest fel de raportare la mediul înconjurător a dus la naşterea unor blocuri de tip vilă urbană în cartiere bucureştene de prestigiu. Blocul devine astfel o casă mare, cu câteva apartamente.  Unele ansambluri au rezultat din alipirea unor volume, tocmai pentru a reflecta contextul neregulat în care au fost inserate. Apoi mai sunt proiectele cu apartamente de 2, 3 sau 4 camere, care se apropie mai mult de ideea de locuinţă socială, spaţiile comune fiind preţioase.

„Încercăm astfel ca pentru fiecare proiect să găsim alternative la un anume model standard de unitate cvasiidentică înşiruită pe un coridor şi repetată la toate nivelurile“, adaugă arhitecţii. Astfel, toate operaţiile sunt inserţii într-un ţesut existent, rezolvări particulare care au sens doar în acel context. „Ne preocupă implantarea în locuri sensibile şi felul în care oamenii pot şi vor să locuiască împreună. Proiectarea de locuinţe colective (blocuri) într-un ţesut existent, în special în zona centrală, trebuie să cuprindă rezolvări particulare, care au sens doar în acel context“, explică arhitecţii de a ADNBA.

Relieful unui oraş devine şi el esenţial în logica integrării unui proiect mare, aşa cum sunt în general blocurile.

„O clădire poate interesantă, însă indiferentă la vecinătăţi are la fel de mult de pierdut cât pierde şi locul unde a apărut“, explică arhitectul Ion Popuşoi. Contează enorm şi topografia terenului: Bu­cureştiul este plat, o intervenţie greşită afectează imediata veci­nă­tate. Oraşul  Braşov, de exemplu, este înconjurat de munţi.

„Această calitate specială îl face foarte fragil din punct de vedere urbanistic, orice greşeală devine vi­zibilă la scara întregului oraş“, adaugă Ion Popuşoi. Pentru exemplificarea acestei integrări, arhitectul propune exemplul imobilului de apartamente situat pe Dealul Melcilor din Braşov, strada Emil Gârleanu.

„Pentru o mai bună relaţionare cu topografia terenului în panta accentuată (cca. 46%),  clădirea se retrage dinamic în trepte pe fiecare nivel, asimetric faţă de axul central, oferind fiecărui apartament o terasă amplă în faţă. Faţada către panorama oraşului este complet vitrată, în timp ce faţadele laterale şi cea din spate decupează fragmente din peisaj. Masivitatea clădirii este redusă printr-o serie de articulaţii pe orizontală şi verticală, menţinându-se, totodată,  caracterul unitar al compoziţiei", spune arhitectul.

Există şi cazuri în care arhitecţii chiar cer părerea celor care stau în zona în care va fi construit un bloc înainte de a se apuca de lucru.

„În cadrul echipelor Cumulus, primul pas este cel de analiză a contextului, chiar dacă este poate puţin impropriu spus pas, căci este mai degrabă o etapă ce durează destul de mult“, spun Eliza Yokina,  Răzvan Puchici şi Ioana Moanga, arhitecţii parteneri în cadrul biroului Cumulus. Raportată la întregul proces de proiectare, găsirea soluţiei poate dura chiar şi o treime din timpul alocat proiectului. Este cea mai anevoioasă perioadă, multe căutări, încercări,  variante, multe discuţii interne şi discuţii cu clientul, până ca  soluţia optimă să fie adoptată. 

„În tot acest proces, este important să nu uităm de context şi cum noua clădire modifică zona în care se integrează. În arhitectură şi în filozofia de lucru a Cumulus, la masa discuţiilor, tot timpul un scaun este rezervat publicului sau altfel spus, oraşului, celor care nu sunt implicaţi direct în proiect, dar sunt participanţi pasivi, întrucât mediul lor se modifică, oraşul se modifică. Este un play rol important şi un exerciţiu obligatoriu", mai spun arhitecţii de la Cumulus.

Integrarea în plan exterior a blocurilor este urmată de o reconfigurare la interior pentru a reflecta mai bine noua identitate a proprietarilor. Asistăm la o schimbare a familiei tradiţionale ceea ce are ca efect familii mai puţin numeroase. Mai mult, programe precum Prima Casă au avut ca rezultat apartamente cu suprafeţe ceva mai mici, programul fiind adresat mai ales tinerilor. Dacă locul devine mai intim, atunci  compartimentarea este făcută mult mai...personal.

„Putem observa astăzi o eficientizare a spaţiilor prin funcţionalitate, mai puţine holuri, legături mai bune între spaţii, ferestre mai mari, de multe ori balcoane sau logii mai generoase şi, per ansamblu, spaţii uşor mărite“, povestesc Eliza Yokina,  Răzvan Puchici şi Ioana Moanga. Cumulus are în portofoliu mai multe proiecte imobiliare, dar nu doar pe segmentul rezidenţial, ci şi HoReCa.

În privinţa segmentării unui apartament, din aceeaşi perspectivă a locuinţelor cu suprafeţe mici, bucătăriile se doresc închise, dar cu posibilitatea deschiderii oricând spre zona de zi. Sunt preferate balcoanele mari, în ciuda faptului că de multe ori clientul final doreşte închiderea balconului pentru a câştiga un plus de suprafaţă, mai spun arhitecţii de la Cumulus.

Ceea ce este foarte interesant este faptul că adesea compartimentarea nu mai este permanentă.

„Caracterul locuinţelor noi este dat de o mai mare diversitate în materie de divizare a spaţiilor interioare, compartimetarea şi delimitarea încăperilor fiind făcute prin elemente de mobilier, uneori mobile“, explică arhitectul Ion Popuşoi.

Acolo unde sunt posibilităţi financiare mai mari, sunt urmărite alte obiective. De obicei, atingerea unor venituri peste medie vine la pachet cu sacrificarea timpului personal. În contextul în care compromisurile legate de lifestyle sunt greu acceptate, arhitecţii trebuie să vină cu soluţii de compensare. Pe scurt, dacă „muntele“ nu mai are timp să iasă în oraş, atunci vine oraşul la „munte“ acasă.

„Recreerea comunităţilor pierdute în urbanizarea rapidă este o valoare intrinsecă pe care o poate genera arhitectura. Clienţii cumpără nu doar apartamentul, dar şi posibilitatea de a beneficia de o curte comună unde copiii şi familiile pot petrece timpul liber, spaţii interioare comunitare  pentru bloc, ce pot fi folosite pentru aniversări sau diverse activităţi în comun“, spun arhitecţii de la Cumulus. Practic, suprafaţa apartamentului se extinde în spaţiile comune de foarte bună calitate, ceea ce devine un argument important în decizia de cumpărare şi se transformă într-un beneficu real în locuire.

Viaţa la bloc devine astfel mai actuală ca niciodată. Ion Popuşoi, de exemplu, spune că în cazul Bucureştiului, lipsa infrastructurii chiar accelerează acest proces, fiecare parcelă de pământ, chiar şi din foste amenajări industriale, fiind interesantă pentru locuitul aproape de centrul oraşului.

„Există tendinţa de revenire către centru în zone cu popularitate medie (excluzând aici zonele de lux). Clienţii  finali, în special tineri şi educaţi, caută locuinţe aproape de centru, care le oferă o mai mare mobilitate şi un stil urban de viaţă“, crede echipa de arhitecţi a Cumulus. Pentru a concluziona, locaţia a fost şi va rămâne principalul atu al oricărei investiţii imobiliare. Am putea spune că fiecare loc cere proiectul său şi nivelul său de calitate, astfel încât, analizând foarte bine locul, putem să facem investiţii fără riscuri majore, conchid ei.