„Pasiunea mea pentru maşini şi motociclete datează din copilărie“, spune Sacha Lakic, venit în Bucureşti la final de aprilie odată cu deschiderea primului magazin Roche Bobois. Brandul de lux francez, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa globală a mobilierului premium, avea de multă vreme România pe radar, dar abia anul acesta a făcut primul pas concret prin intermediul unei francize semnate cu Şerban Cismărescu, antreprenorul local care împreună cu soţia sa Raluca deţin retailerul de mobilă Innova Interiorism.
Sacha Lakic a venit la acest eveniment îmbrăcat în negru, cu o geacă de motor neagră şi ea, toate dovezi ale unei pasiuni mistuitoare.
„Îmi place să mă joc cu materialele, iar ca stil aş spune că mereu am vrut să surprind ideea de mişcare în piesele mele. Îmi pac formele organice, dar care sunt legate intrinsec de mişcare“, spune Lakic relaxat.
Îşi începe cariera în birourile de design ale Peugeot, iar în 1994 ia decizia de a-şi face propriul studio de design.
„Astfel am început să fac design pentru ochelari, ceasuri. Totodată, am început colaborarea cu Roche Bobois, aceasta fiind singura colaborare pe mobilă pe care o am. Colaborarea mea cu Roche Bobois a pornit de la o bicicletă pe care am creat-o şi care le-a atras atenţia.“
Nu se oboseşte să se înscrie într-un curent anume de design, dar cumva stilul pe care l-a creat poate fi recunoscut din prima prin cursivitatea arhitecturii. Mâna îţi alunecă nestingherită pe curbele unei mese, muşchii ţi se relaxează deodată pe textura perfectă a unei canapele. Nu este nimic în plus, nimic de adăugat.
„Nu mă concentrez în munca mea pe un stil anume sau pe o perioadă de timp. Designul este un lucru care ţine de continuitate. Îmi place să pornesc de la anumite idei, să le reinterpretez în felul meu, iar la final să mă îndrept tot spre ideea de mişcare. Îmi place să-mi sculptez proiectele.“
Sacha Lakic nu pierde timpul şi trece la exemplificări.
Interviul are loc la o masă semnată chiar de el, Brio Dining Table. Este un obiect care îţi dă senzaţia de lejeritate, dar ca de fiecare dată, Dumnezeu sau diavolul, după caz, se acund în detalii.
„Masa aceasta de exemplu pare foarte uşoară, dar asta vine din forma pe care i-am imprimat-o.“
Într-adevăr, privită din faţă, masa pare foarte fragilă, dar dacă-ţi plimbi mâna pe sub blatul ei îşi dai seama că grosimea aceastuia a fost slefuită spre interior astfel încât marginile rotunjite să pară foarte fine, iar greutatea obiectului să fie cumva spre centru.
„Esenţial este însă ca proiectul să fie confortabil. Oamenii cred de multe ori că designul contemporan nu este confortabil.“
Urmează exemplul numărul doi. Sacha Lakic se ridică de la masa care cumva sfidează legile gravitaţiei şi se întinde pe o canapea neagră, aproape obscen de mare. Obiectul este executat din piele neagră, fină, cusăturile abia se văd. Canapeaua se numeşte Scenario şi dacă te uiţi la filmul ei de prezentare ai senzaţia că abia ai păşit la bordul unei maşini de lux.
„Din punctul meu de vedere, canapeaua este cel mai important obiect dintr-o casă, este obiectul pe care-l împarţi. Din ce în ce mai mult se merge pe ideea de open space. Acest lucru se vede în dimensiunea canapelelor care sunt din ce în ce mai mari, vedem cum bucătăria începe să comunice cu livingul, iar livingul cu terasa prin ferestre mari şi aşa mai departe. Mobila în sine capătă mai multe valenţe. La această piesă, dacă-i ridic perna stau singur, dar dacă duc perna mai în spate familia mea poate sta lângă mine. Aceasta este mobila modernă.“
Sacha Lakic mai spune ceva care vine încă o dată să susţină puritatea liniilor de design. După aglomeraţiile urbane, după zecile de power-point-uri de la muncă sau soneriile de telefoane în simfonii de claxoane, spaţiul intim nu mai poate fi la rândul său tot o colecţie de lucruri inutile. Casa a devenit evadarea zilnică din jungla cotidiană, iar ea nu trebuie populată cu „animale“ incomode, ci doar cu acceleratori de relaxare.
„Oamenii când vin acasă nu mai vor să mai fie deranjaţi. Less is more (mai puţin înseamnă mai mult - n.red.). Este o chestie pe care noi am împrumutat-o din cultura japoneză.“
Din acest motiv, misiunea celor din „ghilda“ lui Sacha Lakic devine tot mai importantă, iar designerul pasionat de viteză şi de mirosul cauciucului incins ştie foarte bine acest lucru. Este un crez asumat, chiar dacă de cele mai multe ori vine împachetat într-un spirit ludic.
„Eu mă pot juca cu foarte multe lucruri. Diferenţa între un designer de produs şi un artist este faptul că un designer este practic la mjloc între o industrie şi client, este liantul dintre cele două lumi.“
Nu m-am putut abţine şi a trebuit să-l întreb pe Sacha Lakic care este maşina lui preferată, care este motorul transformat în coloană sonoră pentru creativitatea sa. Ţin minte că odată cineva mi-a zis că prima dată când s-a suit într-un Ferrari a avut impresia că este îmbrăţişat de o femeie frumoasă, că senzaţia era umană. Nu ca de la om la maşină, ci ca de la om la o extensie naturală. Aproape timid, mi-a spus că a fost ceva ce a frizat indecenţa în acel prim contact cu legendara maşină. „Femeia“ cu rochie roşie din metal aproape mi-a stârnit gelozii.
Pentru Sacha Lakic, o altă maşină este întruchiparea perfecţiunii, dar şi în discursul său „bestia“ cu patru roţi este imediat asociată cu feminitatea.
„Dacă ar fi să aleg o maşină, aceasta ar fi un Porsche 911. Îmi place foarte mult. Este o piesă fără vârstă. Acum în industria auto se poartă liniile foarte agresive, dar Porsche îşi menţine liniile domoale, feminine. Este o maşină clasică foarte bună.“
Deşi a făcut design pentru aproape orice, iar acum lucrează la o bicicletă electrică în timp ce conturează şi un spa de lux în Dubai, o oază în mijlocul deşertului, după cum descrie proiectul chiar el, designerul Roche Bobois şi-ar mai dori să adauge ceva pe listă.
„Sunt sigur că aş putea face design pentru orice, dar cred că mi-ar plăcea să fac design pentru pantofi de femeie. Cred că acesta este un simbol foarte important, este accesoriul perfect.“
Nu pare genul de om care să aibă nevoie de stimuli externi pentru creativitate, dar spune că-i plac aglomerările urbane, jungle ca New York-ul sau Londra, dar la fel de bine poate să stea pe o plajă în Thailanda.
„Este important să ai mâncare bună şi vreme fantastică“, spune nepretenţios Sacha Lakic.
De altfel, chiar el admite. „Proiectele se nasc oriunde, uneori chiar mă simt ca o maşină. Nu am timp liber. Singurul meu timp liber este atunci când călătoresc. Eu sunt exemplul perfect al unui dependent de muncă, dar îmi place la nebunie.“
