Arts & Design

O plimbare imaginară prin Bucureştiul de azi: eclectic, haotic, boem şi modern. Cum s-a schimbat la faţă Micul Paris şi ce îl aseamănă cu alte mari oraşe ale lumii

05 nov 2017 1191 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

„Eclectic“ este cuvântul care defineşte cel mai bine structura profundă a Bucureştiului contemporan. Este ceea ce îl apropie de haosul fermecător al Istanbulului şi de suprapunerea amprentelor istorice din Lisabona. Într-o capitală de care câteva generaţii încă îşi amintesc ca de Micul Paris, deşi construcţiile moderne au „înghiţit“, puţin câte puţin, aerul boem de pe vremuri, o mână de arhitecţi încearcă să schimbe faţa Bucureştiul.

 

Biroul de arhitectură Cumulus s-a născut în primăvara acestui an prin fuziunea a trei birouri individuale - PZP, SYAA şi ARXTUDIO, care au pus laolaltă, pe lângă idei, şi echipele proprii de arhitecţi. Astfel, Cumulus - un simbol al perspectivelor diferite puse în comun, după cum sugerează şi numele - este varianta integrată a viziunilor a 40 de arhitecţi. Echipa este condusă de trei parteneri executivi - Adrian Soare, Liviu Zăgan şi Răzvan Puchici, şi de cinci parteneri coordonatori. Filosofia Cu­mulus? The greater good, sinonimul proiectelor arhitecturale de care să beneficieze cât mai mulţi oameni.

„Bucureştiul are nevoie de foarte puţin. Dacă priveşti oraşul de sus şi te uiţi pe bulevarde, se observă cu uşurinţă diferenţa teribilă dintre ceea ce este construit pe asfalt şi felul în care este organizat traficul, incluzând aici pietoni, maşini, biciclete. Există o diferenţă între scopul pentru care se construieşte şi felul în care se foloseşte spaţiul construit“, spune Liviu Zăgan, unul dintre partenerii executivi din cadrul Cumulus. El crede, de asemenea, că Bucu­reştiului îi mai lipseşte ceva pentru a recăpăta titulatura de Micul Paris, acel oraş curat, ordonat şi inteligent. Este vorba despre o administraţie profesionistă, care să înţeleagă şi să se plieze apoi pe constrângerile oraşului. Ar fi un pas mic pentru autorităţi, însă neaşteptat de mare pentru dezvoltarea Bucureştiului.

„În următorii trei-cinci ani, arhitectura locală va avea nevoie de încredere, diversificare şi de un cadru legal astfel încât să susţină şi să transpună în mediul construit nevoile şi dorinţele sale de progres şi evoluţie. România are nu doar şansa de a recupera din decalajul faţă de celelalte ţări europene, dar şi ocazia de a propune o abordare proprie în ceea ce priveşte societatea şi relaţia om-natură“, este de părere Răzvan Puchici, şi el partener executiv în cadrul Cumulus.

Totuşi, chiar şi înainte de a prinde din urmă alte oraşe europene sau chiar globale, recunoscute fără dubii pentru anumite repere arhitecturale, Bucureştiul se poate aşeza, fără nicio reţinere, alături de unele dintre capitalele celebre ale lumii.

Răzvan Puchici îl vede apropiat de Istanbul, tărâmul bazarurilor multicolore şi al aromelor îmbătătoare menite să te cucerească de la primii paşi pe pământ turcesc. Un haos plăcut atât ca înfăţişare, cât şi ca energie, un melanj al valorilor istorice cu un farmec nedefinit. Dar Istanbulul nu e singurul care aminteşte de Bucureşti.

„Aş face o paralelă cu Lisa­bona, un oraş în care sunt vizibile perioade de dezvoltare distincte, exprimate inclusiv prin arhitectură şi urbanism specifice diferitelor perioade. Mi se pare similar Bucureştiului prin ideea de layere (straturi - trad.) istorice suprapuse, cu diferenţe evidente, precum perioada cu arhitectura şi urbanismul de tip socialist“, îşi motivează Liviu Zăgan comparaţia.

La fel ca Istanbul, şi Lisabona este considerată o capitală a contrastelor, în care clădirile moderne, ce conturează metropola contemporană, stau falnice lângă imobilele vechi, cu zeci, poate sute de ani de istorie la temelie, fără ca această alăturare să deranjeze din punct de vedere vizual.

Nu departe de această postură se află şi Bucureştiul, care ar avea nevoie însă de mai multă arhitectură urbană modernă şi tehnologii sustenabile, cred arhitecţii de la Cumulus.

„Arhitectura clădirilor de birouri (din Bucureşti - n. red.) din ultima perioadă este un real câştig pentru oraş, existând îmbună­tăţiri vizibile. Este la nivelul arhitecturii de oriunde din Europa. Însă nu ar trebui confundată arhitectura specifică imobilelor de birouri pentru închiriat cu arhitectura clădirilor de birouri ca sedii ale companiilor“, spune Liviu Zăgan, cu referire la clădirile de pe unele bulevarde care au trecut testul timpului - precum Bulevardul Dacia sau Bulevardul Aviatorilor - unde arhitectura a rămas bijuteria care împodobeşte vilele istorice. Aici îşi au sediul instituţii publice sau private printre care mai multe ambasade precum cea a Belgiei, dar şi Institutul Francez.

Până acum, cele trei birouri - PZP, SYAA şi ARXTUDIO -, care au funcţionat individual până la înfiinţarea Cumulus, au semnat sute de proiecte de arhitectură, majoritatea în ansambluri noi, printre cei mai mari clienţi numărându-se Petrom, IBM, Mercedes-Benz, NEPI, Globalworth sau Idea Bank, ale căror birouri au fost proiectate de arhitecţii celor trei companii.

Când vine vorba despre case, miza nu mai este în primul rând funcţionalitatea, ci creativitatea, cred arhitecţii de la Cumulus.

„O locuinţă contemporană, nu doar prin design, ci şi prin conformarea ei, ar trebui să chestioneze şi să propună soluţii creative dincolo de trend şi cerinţele pieţei. Un spaţiu atât de personal cum este locuinţa trebuie să inspire în primul rând. Din fericire, amenajările interioare din Româna caută acum calitate, cel puţin vizuală“, spune Eliza Yokina, unul dintre partenerii coordonatori ai Cumulus.

Situaţia este astfel diferită faţă de acum zece ani, când designul interior era privit ca un accesoriu opţional şi dispensabil. Odată cu ascensiunea trendului amenajării interioare ca o necesitate în orice spaţiu, publicul din România se înscrie în categoria celor cu bun-gust, care percep importanţa materialelor, a finisajelor şi a accesoriilor într-o locuinţă. Rezultatul: un spaţiu confortabil, dar şi funcţional, o locuinţă curată ca design şi uşor de întreţinut, un loc coerent în ceea ce priveşte legătura dintre aspect şi destinaţie, este de părere arhitectul.

Eliza Yokina a amenajat împreună cu soţul său, printre altele, showroomul Design & After, restaurantul Simbio din centrul Bucureştiului şi pensiunea Limanul Resort, împreună cu alte proiecte care fac parte din portofoliul biroului de arhitectură SYAA, ale cărui baze au fost puse în urmă cu mai bine de un deceniu. Acum SYAA a fost încorporat în proiectul Cumulus şi încearcă o schimbare la faţă a Bucureştiului. În bine.

În cursa pentru a se apropia de unele dintre cele mai spectaculoase capitale din lume, Bucureştiul „trage cu ochiul“ la acele metropole care par a nu fi niciodată detronate. Cel mai frumos oraş din punct de vedere arhitectural?

„Barcelona. Unde intervenţiile noi sunt controlate din punct de vedere legislativ, iar oraşul nu a fost abuzat de interese imobiliare meschine şi speculative. Calitatea vieţii este net superioară multor oraşe, iar proximitatea mării îi dă un farmec aparte. Ceea ce a reuşit să facă vizionarul Cerda (Ildefons - n.red.) pentru Barcelona în secolul al XIX-lea este şi astăzi perfect valabil“, spune Răzvan Puchici.

Ce se ştie despre Ildefons Cerda este că a proiectat extinderea oraşului Barcelona în urmă cu două secole, versiune care a dăinu-it până în zilele noastre. Dacă Bucureştiului îi lipseşte ceva, probabil că un Cerda este răspunsul.

La polul opus lui Răzvan Puchici, arhitectul Liviu Zăgan se ghidează după alte repere:

„Ca să mă situez în afara Europei, din ce am văzut, aş putea spune că cel mai frumos oraş ca arhitectură este Marrakech. Din ce nu am văzut, poate Tokio.“

Câţi străini care n-au văzut România ar spune astfel despre Bucureşti?