Arts & Design

Christina Steinbrecher-Pfandt, viennacontemporary - unul dintre cele mai importante târguri de artă contemporană din Europa: Dintr-un eveniment de nişă am devenit subiectul de discuţie al oraşului, «marea bârfă» a Europei

05 oct 2018 632 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Christina Steinbrecher-Pfandt s-a îndrăgostit de artă când era încă la şcoală. Iar apoi, treptat, a devenit colecţionar. Ulterior, cam acum un deceniu, arta i-a devenit şi job, iar de circa şapte ani este director artistic al viennacontemporary, unul dintre cele mai importante  târguri de artă contemporană din Europa. An de an, peste 100 de galerii din aproape 30 de ţări şi-au dau întâlnire la Marx Halle în Viena unde aşteaptă cei câteva zeci de mii de pasionaţi şi curioşi. 

La finalul lunii septembrie, mai exact între 27 şi 30 septembrie, a avut loc ediţia 2018. Ce surprize sunt aşteptate, povesteşte Christina Steinbrecher-Pfandt pentru După Afaceri Premium.

„Suntem evenimentul de top al anului în domeniul artei, cu circa 30.000 de vizitatori per ediţie. Încă de la început ne-am concentrat atenţia pe Europa de Est, regiune care rămâne focusul nostru şi pe care încercăm să o prezentăm într-un mod cât mai profesionist, respectând munca depusă de galerii şi artişti“, spune Christina Stein­brecher-Pfandt. 

Povestea viennacontemporary începe în urmă cu mai mulţi ani, mai exact cândva prin 2005 când a luat naştere VIENNAFAIR, precursorul târgului actual.  Începând cu 2012, Renger van den Heuvel - astăzi managing director al târgului de artă - şi Christina Stein­brecher-Pfandt s-au alăturat echipei de conducere. În 2015, evenimentul devine viennacontemporary şi sub bagheta „magică“ a directorului artistic şi a echipei sale capătă noi dimensiuni.

„Principala schimbare este că ne-am dezvoltat, am crescut, şi dintr-un eveniment de nişă am devenit subiectul de discuţie al oraşului, «marea bârfă» a Europei“, spune Christina Steinbrecher-Pfandt.

Din 27 până pe 30 septembrie 2018, la viennacontemporary s-au reunit 118 galerii (dintre care 5 din România) şi instituţii din 27 de ţări, iar locul de întâlnirea  rămas clădirea iconică Marx Halle, construită la finalul secolului al XIX-lea. A fost prima clădire din Viena care a avut o structură din fier forjat. Anterior, spaţiul a fost folosit ca piaţă de animale, însă astăzi, renovat în stil industrial, acesta găzduieşte evenimente de amploare, de la târguri de artă la concerte. Stilul industrial al clădirii ce măsoară 20.000 mp se asortează perfect cu operele de artă contemporană care sunt expuse la fiecare ediţie a viennacontemporary. Această hală (după cum îi spune şi numele) prinde viaţă timp de câteva zile la finalul lunii septembrie.

Capitala Austriei devine totodată în această perioadă „centrul universului“ pentru scena artistică contemporană. Arhitectura clasică a oraşului care respiră cultură şi istorie va contrasta puternic cu arta contemporană care va aduce toată Europa laolaltă.

„Noi de dorim ca expozanţii noştri să fie fericiţi încă din prima seară, astfel ca vânzările să meargă foarte bine. Ne aşteptăm să ne viziteze mulţi colecţionari de top. Eu personal sper ca ediţia din acest an să îi impresioneze atât de tare pe oamenii care ne trec pragul, că îşi vor dori să ne viziteze şi în 2019.“

Târgul este cunoscut nu doar pentru că aduce împreună Estul şi Vestul, ci şi pentru că expune o paletă largă de artişti, de la figuri iconice, ale căror lucrări sunt aşteptate şi vânate, la nume noi, care aşteaptă să fie descoperite de iubitorii de artă şi de colecţionari deopotrivă. Pe lângă expoziţii, la viennacontemporary sunt organizate şi workshop-uri pentru copii, şi prezentări, şi dezbateri. Focusul ediţiei din acest an va fi Armenia, un stat aflat la periferia Europei, un stat care în ultima perioadă a ajuns - din diverse motive - în lumina reflectoarelor.

„Sunt foarte fericită că la ediţia din acest an focusul va fi pe Armenia, mai ales după schimbările de pe scena politică locală. Este o ţară mică, dar cu o moştenire culturală uriaşă, o moştenire necunoscută celor mai mulţi europeni. Este un stat cu artişti grozavi, un stat care se potriveşte profilului căutat de noi“, mai spune directorul artistic al viennacontemporary. 

În primăvara acestui an, în Armenia, au avut loc o serie de proteste care au primit numele de Revoluţia de Catifea şi care au dus la demisia lui Serzh Sargsyan, premier şi preşedinte al micuţului stat din zona Caucazului. Acesta a fost poate cel mai cunoscut eveniment din istoria recentă a acestei ţări, dar nu singurul. Statele din Europa de Est, printre care şi România, devin din ce în ce mai vizibile nu doar pe scena politică şi economică a bătrânului continent, ci şi pe cea culturală. „Arta românească, alături de cea poloneză, este cea mai atrăgătoare şi vizibilă din regiunea Europei Centrale şi de Est. Oamenii reacţionează cu siguranţă la aceasta şi au deja cunoştinţe în ceea ce o priveşte. Deja vorbim de o regiune care se află pe radarele cunoscătorilor.“ Totodată, când vine vorba despre scena artistică românească, Christina Steinbrecher-Pfandt afirmă că tot mai multe galerii profesioniste se deschid şi se dezvoltă, şi tot mai mulţi oameni din muzee cresc şi se informează. „Faima câştigată de artişti prcum Adrian Ghenie şi Geta Brătescu ajută şi ea. Calitatea artei româneşti este foarte ridicată.“ Mai mult, de partea cealaltă a baricadei, an de an colecţionari români participă la viennacontemporary pentru a-şi completa portofoliile. „Românii sunt tot mai interesaţi să cumpere artă pentru a-i susţine pe artişti.“

De altfel, şi Christina Stein­brecher-Pfandt şi soţul său sunt colecţionari de artă, având circa 100 de lucrări. Nu dezvăluie numele artiştilor şi nici alte detalii, spune doar că cea mai scumpă achiziţie i-a costat circa 20.000 de euro. Pe lângă artă, directorul artistic al viennacontemporary colecţionează şi haine vintage.

De ce colecţionează oamenii artă? „Pentru unii, cu siguranţă este vorba de posibilitatea de a face profit ca urmare a creşterii valorii unei opere. Eu pe de altă parte, colecţionez pentru povestea pe care mi-o spune fiecare piesă. Mai mult, operele pe care eu le cumpăr îmi spun de fiecare dată ceva despre momentul şi locul achiziţiei.“

Ultimul artist care a impresionat-o? Este vorba de Gelatin (Gelitin după noul nume), un grup de patru artişti austrieci al căror show l-a admirat la Rotterdam. Show-ul s-a numit „vorm - fellows - attitude“ şi a fost prezentat la Muzeul Boijmans van Beuningen din Rotterdam, Olanda. Este vorba de sculpturi uriaşe ce reprezintă fecale, iar vizitatorii erau încurajaţi să se îmbrace în costume ce reprezentau bărbaţi şi femei nud.

„Gelatin reuşeşte să aducă laolaltă toţi oamenii cărora le-ar plăcea arta. Artiştii reuşesc în mod natural să demareze conversaţii (între iubitorii de artă şi colecţionari - n.red.) şi îi fac pe oameni să simtă ceva când vine vorba de artă. Acest lucru este special dat fiind că în această lume există două trenduri - să cumperi artă ca investiţie sau să o păstrezi în muzeu ca pe ceva sacru.“

În acest context, este scena artistică mondială imună la mediul online în era internetului? Chris­tina Steinbrecher-Pfandt spune că „este aceeeaşi şi totuşi diferită“. Mai exact, la bază, nu s-au produs schimbări, însă arta poate ajunge acum la un număr mai mare de oameni, indiferent în ce colţ de lume s-ar afla. Totodată, artiştii capătă astfel vizibilitate şi primesc tot mai multe oportunităţi de lucru.

Directorul artistic al viennacontemporary a început să iubească arta încă din şcoală, când locuia vizavi de muzeul Ludwig din Köln. Când a vizitat primul show european al lui Matthew Barney - show ce a avut loc în acest muzeu german - s-a îndrăgostit iremediabil, după cum spune chiar ea. Deşi au trecut mulţi ani de atunci, arta continuă să o fascineze. Pe când locuia la Londra, în 2006, a început şi să colecţioneze artă.

„De şapte ani sunt directorul artistic al viennacontemporary şi lucrez în domeniu de circa un deceniu. De altfel, am absolvit o facultate din domeniu - am o diplomă în artă şi afaceri -, studii care mi-au fost utile de-a lungul anilor.“

Cine este însă Christina Steinbrecher-Pfandt dincolo de job? S-a născut în Asia Centrală, este căsătorită şi are doi copii, iar timpul şi-l împarte între Viena şi San Francisco.

„Iubesc culoarea şi tot în timpul liber am început să îmi creez propriile haine din două motive. Pentru că nu am timp de shopping şi pentru că astfel pot să port exact ce îmi doresc“, explică ea. 

În final, este doar o altă formă de artă.